Interviu cu un aviator, lansare carte Cornelia Vîju

      Sâmbătă, 26 noiembrie 2011, ora 11,  la Casa de Cultură a oraşului Ianca, judeţul Brăila, Cornelia Vîju îşi lansează primul  volum al colecţiei INTERVIU,” Interviu cu un aviator, Marian Covache”.

     Scriitoarea a mai publicat volumele: „Ancoră la ţărmul iubirii”, „Căutător în propria viaţă” şi „Despletind şoapte...”

Un personaj pragmatic

      

    Când Cornelia mi-a trimis cartea-interviu, am fost nerăbdătoare să aflu  ce anume  a determinat-o să scrie despre domnul Marian Covache. O.K.,  omul a demonstrat că este un tip capabil, că este un jurnalist bun, că a iubit meseria de aviator cu pasiune, etc. Ei, şi ce?  Sunt mulţi asemenea lui! Trebuie să fie un ingredient în plus!  mi-am zis. În timp ce încercam să descopăr printre rânduri alchimia caracterului personajului, observam că, nu de puţine ori, răspunsurile fostului aviator mă făceau să zâmbesc. Ascundeau în ele o tărie de caracter deosebită şi un talent special de a face haz de necaz,  în momentele de cumpănă sau când sufletul îi era străbătut de vreun gând sumbru. De pildă, întrebat de autoare dacă, acolo sus, s-a temut de moarte, domnul Covache  a dat un răspuns foarte...pragmatic. A recunoscut că, uneori, avea astfel  discuţii mai speciale cu colegii, cărora le spunea: „Măi, care ajunge primul în Rai, să rezerve locuri şi pentru ceilalţi!” Sau „ nu uitaţi, când zburaţi deasupra mănăstirilor, aprindeţi o lumânare, două...Puteţi spune şi  o rugăciune. Nu de alta, dar avem nevoie să ne menţinem în relaţii cordiale cu Divinitatea!”

    Nu pot să ignor mărturisirea lui Marian Covache cu privire la cele două meserii: „ Dacă până mai ieri zborul mă purta pe necuprinsul cerului, acum condeiul mă conduce spre adâncul sufletelor celor pentru care scriu (...). Zborul şi scrisul înseamnă artă. Trebuie să te dedici total, dacă vrei să realizezi ceva. Nu am căutat să excelez, pentru că un jurnalist de provincie nu va excela niciodată, indiferent cât de tare ar fi sau oricât ar munci. Am căutat doar să mă pun în slujba cititorului”.

 

Cu sufletul la gură...

      Iată ce spune Cornelia Vîju despre cartea-interviu: „  Pornisem în acest demers cu gândul că voi afla o mică poveste cu un miez strict militar, însă până la ultimul... tur de pistă pe care l-a făcut în aviaţie interlocutorul meu m-a uimit. Aşa că, nici nu am sesizat când m-a urcat altimetrul timpului său sau când m-a coborât la rasmut! Escadrila minutelor ce i-a încărcat ceasurile petrecute în pântecul norilor pe invitatul meu, nu mi-a îngăduit să respir lent, ci m-a ţinut cu sufletul la gură trezind în mine curiozitatea unei experienţe frumoase  scrise între limitele celor trei cuvinte magice: aeronavă - aerodrom - cer”.

  Aşadar, brăileni, şi nu numai, sâmbătă, la ora 11, aveţi program!

G.I.

27 noiembrie 2011

Dragii mei, ziua lansării a trecut, am selectat pentru voi un fragment din discursul autoarei, pe care o felicit cu această ocazie. 

  "De ce am ales Ianca pentru lansarea acestei cărţi, nu cred că mai este nevoie să subliniez. Marian Covache a copilărit aici şi tot de pe meleagurile iencane şi-a luat zborul spre aviaţie.

   Anul trecut, când m-am decis să creez această colecţie, Interviu, m-am gândit să cuprindă biografiile oamenilor pe care am avut şansa să îi cunosc în drumul meu, cărora eu le trimit adeseori un gând de recunoştinţă şi care bineînţeles ar fi dispuşi să îşi lase mărturisite  trăirile şi experienţele propriilor vieţi. Mi s-a părut un mod inedit de a rememora întâmplările vieţii sub forma unui lung interviu, altfel decât cel jurnalistic, după cum veţi observa în carte.

  Cum domnul Marian Covache a fost nu doar un pilon, ci şi un fel de călăuză al traseului meu literar, am ales să deschid colecţia cu interviul domniei sale (...)

Îi mulţumesc încă o dată că am avut norocul de a-l întâlni, de a lucra împreună şi de a crea cartea pe care v-o oferim astăzi, o carte născută din clipe trecute prin clepsidra timpului vieţii sale(...).

  Nu pot să nu subliniez defectul (cu ghilimelele de rigoare) cel mai mare al Omului Marian Covache! Acela de a-i păsa prea mult de cei din jur! Acela de a nu putea rămâne nepăsător la lacrimile aproapelui! Din funcţia pe care o ocupă în prezent, respectiv, preşedinte al unei federaţii din Brăila, observ că se implică... nu se scufundă în de ce?-urile problemelor ci se străduieşte să le găsească răspuns. Nu se opreşte chiar dacă inima îi cere din când în când câte o pauză. Nu renunţă niciodată, aproape că se ceartă chiar şi cu Dumnezeu atunci când vede nedreptăţile care, de ce să nu recunoaştem, chiar se întâmplă în jurul nostru.