…Şi atunci
Am vrut să fug
Nu ştiu unde…
Voiam pământul să crape
Să ma înghită
Să ma topească
Să nu mai exist!
Ideile curgeau în cascadă
Sentimentul deşertăciunii
Creştea ca o umbră
Ce-mi devasta fiinţa
Atunci am decis:gata!
Laşitate sau curaj?
Exagerare sau inconştienţă?
Cine e-n măsură să răspundă?
Cine poate să cântărească simţirea
Când gestul sau tonul
Privirea şi vorba
Îţi zdrobesc sufletul
În mii de fărâme
Ca pe-o oglindă stricată?
E bun, este rău, e nebun
Impulsul de-o clipă
Ce-ţi schimbă destinul?
Şi iată răspunsul:
“Te va ajuta un prieten!”
Georgeta Istrate
Ai grijă, aceste impulsuri sunt foarte periculoase. Esti prea sensibilă şi , cred, nu-ţi place să lupţi...sau să te aperi. Tu stii mai bine.
RăspundețiȘtergereMircea
"...O lupta-i viata!...Deci, te lupta!". Am luptat! Cu toate armele! Dar cand esti strivit, cand trupul si sufletul nu mai suporta durerea, si nici macar Dumnezeu nu te mai poate ajuta, CUM MA POTI AJUTA TU, PRIETENE?
RăspundețiȘtergerePrometheus