”Tonitza este cel care duce mai departe, la o cotă superioară de modernitate, înnoirile aduse picturii de Ștefan Luchian. Prospețimea și vitalitatea culorii,, eleganța ductului, echilibrul armonios al formelor, tratarea decorativă a ansamblului compozițional prin suprimarea adâncimii susțin această afirmație, fiind evidente și în această lucrare realizată în 1927-1928.
.jpg)
Implicat atât prin gestul artistic cât și prin susțineri teoretice în dezbaterile asupra specificului național din anii 20, Tonitza, alături de pictorii Francisc Șirato, Ștefan Dimitrescu și sculptorul Oscar Han, animați de idealuri comune în cadrul Grupului celor 4, era partizanul unei arte care să reunească marile tradiții ale artei românești și formulări plastice ale picturii contemporane. În cazul de față,, apelul la un element din repertoriul artei populare - scoarța din fundal, pe care se decupează nudul - este punctul de pornire în realizarea unei subtile armonii cromatice. Motivul nudului, așa cum apare aici, este lipsit de senzualitate, fiind doar un pretext pentru asocierea de culori calde care însuflețesc pânza cu o aură melodică și stenică”
Ghid MNAR 1999, pagina 104, Text: Dana Herbay
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu