Am lecturat de curând cartea EUROSTUDII
Vol. I. Incursiuni în vârstele Europei, care a apărut
la Editura Universităţii din Bucureşti, în 2019. După ce am citit-o, m-am
gândit să scriu câteva cuvinte despre fiecare articol şi să dau două-trei
citate care să ilustreze, pe scurt, tema
abordată.
Volumul este alcătuit dintr-o
serie de comunicări ştiinţifice susţinute la colocviile Eurostudii ale
Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti. Coordonatorii sunt Simona Drăgan şi Constantin Emil Bucur.
Autor: Laura Petrescu
Universitatea din București
Tema: C. D. ROSENTHAL, UN MODEL ROMANTIC ÎN PICTURA ROMÂNEASCĂ
Articolul Laurei Petrescu este cuprins între paginile 95-118 din
volumul :”Eurostudii – Incursiuni în vârstele Europei”
Un pictor extraordinar
Constantin Daniel Rosenthal este unul dintre artiștii care nu te lasă indiferent. O parte dintre picturile sale sunt expuse la Muzeul de Artă al României, Galeria de Artă Românească. Vizitatorii, români sau străini, sunt încântați de tablourile expuse acolo. Printre ele, se află celebra "România revoluționară", pictată în anul 1850, pe care o ştim din vechile manuale de istorie ale mai multor generaţii .
România revoluționară
O femeie tănâră, pictată din profil, îmbrăcată în costum național românesc din zona Muscel, în jurul gâtului poartă o salbă, cu tricolorul pe umăr, hangerul la brâu. Modelul pictorului - Maria Rosetti, soția binecunoscutului C. A. Rosetti. Ea are o privire vie, activă , îndreptată spre grupul de revoluţionari, reprezentați undeva, în fundal. Atitudinea fetei este una curajoasă, mândră, hotărâtă. Frumoasă priveliște! Pictura este de-a dreptul vibrantă, nu poți s-o ignori.
C. D. Rosenthal este unul dintre pictorii mei preferați. De aceea, când am citit titlul articolului Laurei, am fost foarte încântată și curioasă, în același timp. Am ales cu grijă citatele din lucrare, așa încât să vă faceți o idee despre acest pictor extraordinar.
Lucrările lui Constantin Daniel Rosenthal au fost încadrate în stilul central-european de tip burghez al romantismului Biedermeier.
Un pictor extrem de talentat
"Faptul că arta ajunge să însemne, la începutul secolului al XIX - lea, mai mult decât simpla etalare a portretelor de boieri pe pereții propriilor lor case, este un fapt care se datorează și contribuției artistice a artistului Constantin Daniel Rosenthal (1820-1851), mai cu seamă că, dintre toți pictorii generației sale, istoriografia română tradițională l-a considerat cel mai talentat" (pagina 95).
"Lucrările lui Constantin Daniel Rosenthal, cele de a căror existență istoricii artei au cunoștință, au fost încadrate în subtipul romantismului Biedermeier"(pagina 95).
"La începutul secolului XX, istoricii de artă folosesc termenul Biedermeier pentru a descrie mobilierul și tablourile din intimitatea caselor burgheze austriece și germane pictate în perioada 1815-1848, dar termenul este transferat ulterior și în literatură (...). Pe plan artistic, stilul Biedermeier vine cu o viziune distinctă față de romantism, care se apleacă asupra vieții și a naturii și este mai apoi transpusă în toate genurile artei. Artistul Biedermeier studiază natura, dar este interesat de adevărul simplu, preocupat de lucrurile mărunte. El surprinde atmosfera din intimitatea casei și a familiei, liniștea interiorului cald, aspecte redate și prin intermediul culorilor. Tonurile calde, armonioase, îmblânzesc și atenuează stările tumultuoase ale romantismului, de care artiștii Biedermeier nu rămân totuși complet străini. În arta Biedermeier formele și conturul se mențin, lumina este clară, culorile utilizate sunt tratate de o manieră lisă, sticloasă, iar compozițiile sunt realizate deseori în interiorul casei, în general, în spații precum bibliotecile, saloanele și atelierele artiștilor. În plan social, in perioada Biedermeier, femeia dobândește un statut special. Teoria lui Virgil Nemoianu este că, în încercarea de a combate haosul și anxietatea din mijlocul societății începutului de secol XIX, valorile familiei, în centrul căreia se află figura maternă, sunt așezate la loc de cinste" (pagina 97).
" La momentul primei sale sosiri în spațiul românesc, Rosenthal întreprinsese deja călătorii prin Europa, intrând în contact cu atmosfera romantică a epocii. Mai mult decât atât, artistul este descris ca un personaj puternic romantic prin natura sa. Se pare că era melancolic, mereu pe drum, visător, și lăsase în urmă o familie înstărită care, deși nu-i înțelegea alegerea traiului strâmtorat în favoarea celui bun de acasă, nu l-a împiedicat să-și desăvârșească educația în domeniul artistic. Cei care au avut ocazia să-l cunoască personal pe Rosenthal, îl catalogau totuși ca pe un bărbat cu o fire veselă, care obișnuia să se îmbrace elegant, pentru a masca lipsurile financiare, cu care se confrunta, refuzând ajutorul familiei sale. De aici putem deduce dorința artistului de a păstra aparențele, ascunzând realități diferite de cele afișate. Obișnuia să poarte barbă și, datorită felului de a fi, cu care îi cucerea pe interlocutorii săi, devenise o prezență dezirabilă în saloanele românești ale epocii. Pe lângă povestirile pe care le spunea, lui Rosenthal îi plăcea să-și încânte spectatorii cu piese pe care le interpreta la vioară. Se știe că preferințele muzicale ale artistului se îndreptau, fără echivoc, spre compozitorii Johann Sebastian Bach și Ludwig van Beethoven. Există dovezi că, în viața de toate zilele, Rosenthal avea un comportament de tip romantic, prin conexiunile și camaraderiile lui cu grupul de reactionari români, ajutat de idealurile comune pe care ajunsese să le împărtășească cu aceștia, ca și de faptul că ajunsese la concluzia că România de atunci era frumoasă și nu înțelegea de ce românii nu vedeau acest lucru. Ajunge în foarte scurt timp să iubească Principatele și să lupte alături de camarazii săi pentru aceleași idealuri. În anul izbucnirii Revoluției de la 1848, Constantin Daniel Rosenthal, Ioniță Negulici și Barbu Iscovescu vor fi zăriți adesea împreună pe străzile din București. Atunci când nu se întâlnesc la ședințele societății literare, se întâlnesc la cele organizate de societatea secretă Frăția. Zilele și nopțile de lucru intens din atelier alternează cu misiunile pe care aceștia le desfășoară pentru țară" (pagina 103).
O misiune mortală
" Moartea tragică a lui Rosenthal a șocat opinia publică din toate țările unde acesta a avut ocazia să lucreze. Artistul și-a găsit sfârșitul în timpul unei misiuni pe care o intreprindea pentru organizația francmasonică Frăția, iar în ceea ce privește decizia de sacrificiu de sine în numele și pentru cauza unei națiuni, se spune foarte des că aceasta ar fi chiar chintesenţa unui mod de viață romantic. Ideea de sacrificiu în numele țării, sub sloganul " pro patria mori", este corelată în mentalul colectiv cu jertfa tuturor eroilor similari din țări precum Bulgaria, Polonia, Ungaria, conform celor amintite mai sus. Totuși Hroch adaugă că acest sacrificiu pe care romanticii l-au oferit națiunii, este de fapt o virtute specifică clasicismului antic. Aceste principii morale le-ar fi fost infuzate romanticilor chiar pe filiera educației umaniste "(pagina 104).
Lucrările artistice ale lui Rosenthal
" La artiștii revoluționari, așa cum este și cazul lui Rosenthal, modelele și subiectele pictate primesc o tentă eroică. Portretele își păstrează și funcția portretistică obișnuită, dar sunt încărcate de sarcina ideologică și cu mesajul idealurilor dreptății și libertății, cauzele izbucnirii revoluției. Această perspectivă nouă, de abordare a artei ca mijloc de luptă pentru idealuri politice, le va fi transmisă și generațiilor de artiști care vor urma.
Așadar, toate reprezentările făcute de cei trei mari pictori revoluționari din Principatele Române (Negulici, Iscovescu și Rosenthal) în preajma evenimentelor de la 1848, sunt bogate în conținut ideologic, iar cel puțin din perspectiva temelor alese, acest moment este considerat un salt calitatativ pentru pictura românească.
În preajma Revoluției de la 1848, C. D. Rosenthal va executa un portret al Mariei Rosetti, în celebra alegorie România revoluționară, ca și alegoria România rupând-și cătușele pe Câmpia Libertății.
Pe lângă cele două tablouri, o serie de tablouri ale revoluționarilor de la 1848 au fost executate de Rosenthal, cum este de exemplu, un portret al lui Nicolae Bălcescu, figură marcantă a Revoluției de la 1848, portretizat de o serie de artiști pe parcursul vieții. Portretul din 1844, realizat de C. D. Rosenthal este considerat unul dintre cele mai bine realizate, fiind lipsit de idealizarea din mult mai cunoscutul portret neoclasic, realizat de Gheorghe Tattarescu, în 1851 "(paginile 106-107).
Scenă la fântână
" Câteva caracteristici comune ale curentului artistic Biedermeier și ale romantismului, în general, sunt tema călătoriei și motivul peisajului. Sub influența Biedermeier, rolul peisajului se va atenua, uneori acesta menținându-se doar ca fundal pe care se desfășoară scenele.
Deși nu ni s-au mai păstrat prea multe peisaje semnate de Rosenthal, există totuși o Scenă la fântână, din 1847, executată în ulei pe pânză.
Nu este numai o scenă de gen, întrucât Rosenthal reușeste să introducă în operă tema călătoriei prin propria transpunere în rol de călător, realizându-și astfel și autoportretul. Mesajul transmis de artist îndeamnă privitorul spre simplitatea vieții din mediul rural. Interpretările acestei lucrări pot varia, dar din maniera de reprezentare înțelegem că Rosenthal se transpune chiar în ipostaza din viața reală, de artist și creator. Tânăra țărancă din tablou, reprezentată lângă fântâna care îi desparte pe cei doi, pare că se rușinează în momentul apariției călătorului, acest lucru fiind sugerat de roșeața din obrajii fetei. Deși ea nu poartă chiar un costum autentic, specialiștii au identificat originea veșmintelor fetei ca fiind ungurească. Dincolo de detalii, lucrarea este mai degrabă simbolică, fântâna fiind interpretată ca sursa inspirației pe care Rosenthal o găsește în simplitatea și frumusețea vieții rurale "(pagina 107).
Vanitas
" Vanitas, o altă lucrare a artistului, din 1848, a intrat în categoria puținelor exemplare de natură moartă pictate în Principate în prima jumătate a secolului al XIX - lea.
Pe masa cu oglindă se observă amplasate o narghilea, o cutie de chibrituri, o pipă, o havană și o țigaretă aprinse, un depozit de tutun în formă de craniu, un certificat pe care se poate descifra scrierea în chirilică și un medalion cu o poză în care se observă un portret feminin, presupus al Mariei Rosetti.
Rosenthal redă cu acuratețe toate acele obiecte surprinse în jocul alternativ al luminilor și umbrelor, realizat de o manieră care să inducă o atmosferă meditativă. Istoricii de artă leagă apariția certificatului din operă de naturalizarea lui Rosenthal în Principate în acelasi an "(pagina 108).
Georgeta Istrate
Constantin Daniel Rosenthal este unul dintre artiștii care nu te lasă indiferent. O parte dintre picturile sale sunt expuse la Muzeul de Artă al României, Galeria de Artă Românească. Vizitatorii, români sau străini, sunt încântați de tablourile expuse acolo. Printre ele, se află celebra "România revoluționară", pictată în anul 1850, pe care o ştim din vechile manuale de istorie ale mai multor generaţii .
 |
| România revoluționară, detaliu |
România revoluționară
O femeie tănâră, pictată din profil, îmbrăcată în costum național românesc din zona Muscel, în jurul gâtului poartă o salbă, cu tricolorul pe umăr, hangerul la brâu. Modelul pictorului - Maria Rosetti, soția binecunoscutului C. A. Rosetti. Ea are o privire vie, activă , îndreptată spre grupul de revoluţionari, reprezentați undeva, în fundal. Atitudinea fetei este una curajoasă, mândră, hotărâtă. Frumoasă priveliște! Pictura este de-a dreptul vibrantă, nu poți s-o ignori.
 |
| România revoluționară, 1850, MNAR |
C. D. Rosenthal este unul dintre pictorii mei preferați. De aceea, când am citit titlul articolului Laurei, am fost foarte încântată și curioasă, în același timp. Am ales cu grijă citatele din lucrare, așa încât să vă faceți o idee despre acest pictor extraordinar.
Lucrările lui Constantin Daniel Rosenthal au fost încadrate în stilul central-european de tip burghez al romantismului Biedermeier.
Un pictor extrem de talentat
"Faptul că arta ajunge să însemne, la începutul secolului al XIX - lea, mai mult decât simpla etalare a portretelor de boieri pe pereții propriilor lor case, este un fapt care se datorează și contribuției artistice a artistului Constantin Daniel Rosenthal (1820-1851), mai cu seamă că, dintre toți pictorii generației sale, istoriografia română tradițională l-a considerat cel mai talentat" (pagina 95).
"Lucrările lui Constantin Daniel Rosenthal, cele de a căror existență istoricii artei au cunoștință, au fost încadrate în subtipul romantismului Biedermeier"(pagina 95).
Stilul Biedermeier - interesul pentru natură și adevărul simplu
"La începutul secolului XX, istoricii de artă folosesc termenul Biedermeier pentru a descrie mobilierul și tablourile din intimitatea caselor burgheze austriece și germane pictate în perioada 1815-1848, dar termenul este transferat ulterior și în literatură (...). Pe plan artistic, stilul Biedermeier vine cu o viziune distinctă față de romantism, care se apleacă asupra vieții și a naturii și este mai apoi transpusă în toate genurile artei. Artistul Biedermeier studiază natura, dar este interesat de adevărul simplu, preocupat de lucrurile mărunte. El surprinde atmosfera din intimitatea casei și a familiei, liniștea interiorului cald, aspecte redate și prin intermediul culorilor. Tonurile calde, armonioase, îmblânzesc și atenuează stările tumultuoase ale romantismului, de care artiștii Biedermeier nu rămân totuși complet străini. În arta Biedermeier formele și conturul se mențin, lumina este clară, culorile utilizate sunt tratate de o manieră lisă, sticloasă, iar compozițiile sunt realizate deseori în interiorul casei, în general, în spații precum bibliotecile, saloanele și atelierele artiștilor. În plan social, in perioada Biedermeier, femeia dobândește un statut special. Teoria lui Virgil Nemoianu este că, în încercarea de a combate haosul și anxietatea din mijlocul societății începutului de secol XIX, valorile familiei, în centrul căreia se află figura maternă, sunt așezate la loc de cinste" (pagina 97).
Personajul Rosenthal - artistul în ipostază romantică
" La momentul primei sale sosiri în spațiul românesc, Rosenthal întreprinsese deja călătorii prin Europa, intrând în contact cu atmosfera romantică a epocii. Mai mult decât atât, artistul este descris ca un personaj puternic romantic prin natura sa. Se pare că era melancolic, mereu pe drum, visător, și lăsase în urmă o familie înstărită care, deși nu-i înțelegea alegerea traiului strâmtorat în favoarea celui bun de acasă, nu l-a împiedicat să-și desăvârșească educația în domeniul artistic. Cei care au avut ocazia să-l cunoască personal pe Rosenthal, îl catalogau totuși ca pe un bărbat cu o fire veselă, care obișnuia să se îmbrace elegant, pentru a masca lipsurile financiare, cu care se confrunta, refuzând ajutorul familiei sale. De aici putem deduce dorința artistului de a păstra aparențele, ascunzând realități diferite de cele afișate. Obișnuia să poarte barbă și, datorită felului de a fi, cu care îi cucerea pe interlocutorii săi, devenise o prezență dezirabilă în saloanele românești ale epocii. Pe lângă povestirile pe care le spunea, lui Rosenthal îi plăcea să-și încânte spectatorii cu piese pe care le interpreta la vioară. Se știe că preferințele muzicale ale artistului se îndreptau, fără echivoc, spre compozitorii Johann Sebastian Bach și Ludwig van Beethoven. Există dovezi că, în viața de toate zilele, Rosenthal avea un comportament de tip romantic, prin conexiunile și camaraderiile lui cu grupul de reactionari români, ajutat de idealurile comune pe care ajunsese să le împărtășească cu aceștia, ca și de faptul că ajunsese la concluzia că România de atunci era frumoasă și nu înțelegea de ce românii nu vedeau acest lucru. Ajunge în foarte scurt timp să iubească Principatele și să lupte alături de camarazii săi pentru aceleași idealuri. În anul izbucnirii Revoluției de la 1848, Constantin Daniel Rosenthal, Ioniță Negulici și Barbu Iscovescu vor fi zăriți adesea împreună pe străzile din București. Atunci când nu se întâlnesc la ședințele societății literare, se întâlnesc la cele organizate de societatea secretă Frăția. Zilele și nopțile de lucru intens din atelier alternează cu misiunile pe care aceștia le desfășoară pentru țară" (pagina 103).
O misiune mortală
" Moartea tragică a lui Rosenthal a șocat opinia publică din toate țările unde acesta a avut ocazia să lucreze. Artistul și-a găsit sfârșitul în timpul unei misiuni pe care o intreprindea pentru organizația francmasonică Frăția, iar în ceea ce privește decizia de sacrificiu de sine în numele și pentru cauza unei națiuni, se spune foarte des că aceasta ar fi chiar chintesenţa unui mod de viață romantic. Ideea de sacrificiu în numele țării, sub sloganul " pro patria mori", este corelată în mentalul colectiv cu jertfa tuturor eroilor similari din țări precum Bulgaria, Polonia, Ungaria, conform celor amintite mai sus. Totuși Hroch adaugă că acest sacrificiu pe care romanticii l-au oferit națiunii, este de fapt o virtute specifică clasicismului antic. Aceste principii morale le-ar fi fost infuzate romanticilor chiar pe filiera educației umaniste "(pagina 104).
Lucrările artistice ale lui Rosenthal
 |
| Portretul lui Nicolae Golescu în costum de vânătoare, 1848, MNAR |
 |
| Portretul lui Nicolae Golescu în costum de vânătoare, detaliu |
Așadar, toate reprezentările făcute de cei trei mari pictori revoluționari din Principatele Române (Negulici, Iscovescu și Rosenthal) în preajma evenimentelor de la 1848, sunt bogate în conținut ideologic, iar cel puțin din perspectiva temelor alese, acest moment este considerat un salt calitatativ pentru pictura românească.
În preajma Revoluției de la 1848, C. D. Rosenthal va executa un portret al Mariei Rosetti, în celebra alegorie România revoluționară, ca și alegoria România rupând-și cătușele pe Câmpia Libertății.
 |
| România revoluționară, detaliu |
 |
| România rupând-și cătușele pe Câmpia Libertății |
Pe lângă cele două tablouri, o serie de tablouri ale revoluționarilor de la 1848 au fost executate de Rosenthal, cum este de exemplu, un portret al lui Nicolae Bălcescu, figură marcantă a Revoluției de la 1848, portretizat de o serie de artiști pe parcursul vieții. Portretul din 1844, realizat de C. D. Rosenthal este considerat unul dintre cele mai bine realizate, fiind lipsit de idealizarea din mult mai cunoscutul portret neoclasic, realizat de Gheorghe Tattarescu, în 1851 "(paginile 106-107).
" Câteva caracteristici comune ale curentului artistic Biedermeier și ale romantismului, în general, sunt tema călătoriei și motivul peisajului. Sub influența Biedermeier, rolul peisajului se va atenua, uneori acesta menținându-se doar ca fundal pe care se desfășoară scenele.
 |
| Scenă la fântână, detaliu |
Deși nu ni s-au mai păstrat prea multe peisaje semnate de Rosenthal, există totuși o Scenă la fântână, din 1847, executată în ulei pe pânză.
 |
| Scenă la fântână, detaliu |
 |
| Scenă la fântână, 1850, MNAR |
 |
| Scenă la fântână, detaliu |
 |
| Scenă la fântână, detaliu |
Nu este numai o scenă de gen, întrucât Rosenthal reușeste să introducă în operă tema călătoriei prin propria transpunere în rol de călător, realizându-și astfel și autoportretul. Mesajul transmis de artist îndeamnă privitorul spre simplitatea vieții din mediul rural. Interpretările acestei lucrări pot varia, dar din maniera de reprezentare înțelegem că Rosenthal se transpune chiar în ipostaza din viața reală, de artist și creator. Tânăra țărancă din tablou, reprezentată lângă fântâna care îi desparte pe cei doi, pare că se rușinează în momentul apariției călătorului, acest lucru fiind sugerat de roșeața din obrajii fetei. Deși ea nu poartă chiar un costum autentic, specialiștii au identificat originea veșmintelor fetei ca fiind ungurească. Dincolo de detalii, lucrarea este mai degrabă simbolică, fântâna fiind interpretată ca sursa inspirației pe care Rosenthal o găsește în simplitatea și frumusețea vieții rurale "(pagina 107).
Vanitas
" Vanitas, o altă lucrare a artistului, din 1848, a intrat în categoria puținelor exemplare de natură moartă pictate în Principate în prima jumătate a secolului al XIX - lea.
 |
| Vanitas, 1848, MNAR |
Pe masa cu oglindă se observă amplasate o narghilea, o cutie de chibrituri, o pipă, o havană și o țigaretă aprinse, un depozit de tutun în formă de craniu, un certificat pe care se poate descifra scrierea în chirilică și un medalion cu o poză în care se observă un portret feminin, presupus al Mariei Rosetti.
Rosenthal redă cu acuratețe toate acele obiecte surprinse în jocul alternativ al luminilor și umbrelor, realizat de o manieră care să inducă o atmosferă meditativă. Istoricii de artă leagă apariția certificatului din operă de naturalizarea lui Rosenthal în Principate în acelasi an "(pagina 108).
Georgeta Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu