Am lecturat de curând cartea EUROSTUDII
Vol. I. Incursiuni în vârstele Europei, apărută
la Editura Universităţii din Bucureşti, în 2019. După ce am citit-o, m-am
gândit să scriu câteva cuvinte despre fiecare articol şi să dau două-trei
citate care să ilustreze, pe scurt, tema
abordată.
Volumul este alcătuit dintr-o
serie de comunicări ştiinţifice susţinute la colocviile Eurostudii ale
Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti. Coordonatorii sunt Simona Drăgan şi Constantin Emil Bucur.
Autor: Larisa Apostoiu
Universitatea din București
Tema: VENUS ÎN QUATTROCENTO : IDEAL ȘI TRADIȚII ARTISTICE LA BOTTICELLI
Articolul Larisei Apostoiu este cuprins între paginile 61 - 72 din
volumul :”Eurostudii – Incursiuni în vârstele Europei”
O temă fermecătoare
Tema este de-a dreptul fermecătoare. Autoarea analizează din punct de vedere istoriografic și iconografic două dintre lucrările lui Sandro Botticelli (1445 - 1510). Lucrările ce fac subiectul articolului Larisei sunt : "Primăvara" și "Nașterea lui Venus" . Autoarea le trece prin filtrul unor nume sonore din domeniul artei : Giorgio Vasari, Aby Warburg, Erwin Panofsky, Paul Barolsky, Charles Dempsey. Articolul își propune să scoată în evidență interpretări ale zeiței Venus și aura ce înconjoară acest personaj.
Prerafaeliții, admiratori și susținători ai artei lui Botticelli
"Inspirat de cultura epocii, Botticelli analiza personaje și făcea asocieri neașteptate. (...) În a doua jumătate a secolului al XIX - lea, numele lui Botticelli, până atunci mai degrabă de rezonanță locală, a devenit un prototip de frumusețe clasică europeană prin descoperirea lui de către lumea artistică engleză și, în mod special, prin aprecierea pe care au arătat-o prerafaeliții frumuseții chipului Venerei, reprezentată de artistul florentin. O operă importantă în impunerea numelui lui Botticelli pe scena engleză (...). Botticelli avea să se numere curând printre artiștii care s-au bucurat de o adevărată vogă datorită gustului prerafaeliților, motiv pentru care lucrările lui au devenit faimoase pe întreaga scenă culturală a vremii" (paginile 61 - 62).
Aby Warburg - o operă inspirată de Fastele lui Ovidiu?
"În teza de doctorat despre Nașterea lui Venus și Primăvara, publicată în 1893, Aby Warburg a afirmat, la rândul său, că Primăvara ar fi o operă conexă Nașterii lui Venus. Pentru a le analiza, Warburg a recurs însă la o metodă diferită de cele cunoscute până atunci : el nu a cercetat atât documente istorice legate de cele două lucrări, cât literatura contemporană artistului. A ajuns astfel la concluzia că Primăvara este, între altele, o operă inspirată de Fastele lui Ovidiu. Pot fi identificate personaje precum Chloris, Flora și Zefirul.
Conform mitologiei ovidiene, nimfa Chloris a fost răpită de Zefir, vântul rece caracteristic lunii martie, pentru a se căsători cu ea. După căsătorie, Chloris se transformă în Flora, zeița primăverii. În lucrarea lui Botticelli, îmbrăcată într-o draperie albă, subțire, Chloris pare că dă naștere unui trandafir din trupul său, ceea ce face referire la o altă legendă, și anume la cea a apariției trandafirului pe pământ. În pictură se poate observa o crenguță de trandafir care crește din gura nimfei. Warburg a considerat acest detaliu o alegorie a transformării din fecioară în soție, adică a transformării lui Chloris în Flora "(paginile 62 - 63).
Asemănări între zeița Venus și Fecioara Maria
" Istoricul de artă Erwin Panofsky analizează cele două tablouri în "Renaștere și renașteri în arta occidentală" (1960), și afirmă că acestea ar avea mai multe lucruri în comun. În afara faptului că a existat dintotdeauna o afinitate specială între zeița iubirii și anotimpul primăverii, Panofsky comentează asupra faptului că ambele au fost executate pentru același comanditar, Lorenzo di Pierfrancesco de' Medici, văr de gradul doi cu Lorenzo Magnificul " (pagina 63).
"Un alt detaliu semnalat de Panofsky este acela că Venus din Primăvara ar fi însărcinată. Se obișnuia ca majoritatea tablourilor, mai ales cele ce erau destinate tinerilor căsătoriți, să facă referire la anumite rituri ale fertilității. Conform unei justificări pe temeiuri teologice, el consideră că draperia ce îi acoperă corpul, ca și gestica și postura Venerei, pot fi asociate cu cele ale Fecioarei Maria"( pagina 63).
" Desi se poate face o asociere între preamărirea zeiței mitologice ale frumuseții și a
iubirii cu slava acordată de creștini Fecioarei Maria, asemănările țin de modalități uzuale de lucru, ca și de mentalitatea tipică artiștilor din Quattrocento, de a îmbina elemente clasice cu cele contemporane. O asemenea îngemănare a fost deseori semnalată de istoricii de artă : « Botticelli a pictat cu un farmec trist și cu o grație aprigă figurile sfinte și alegorice ale altor lumi» (pagina 64).
Idealuri ale frumuseții feminine
"Pe de o parte, între cele două lucrări celebre există o serie de apropieri : în ambele compoziții, Venus este poziționată în centrul tabloului, ambele conturează un ideal de frumusețe feminină, în ambele apar personaje precum Zefirul sau Flora. (...) Principala diferență rezultă din modul de reprezentare : Venus din Primăvara, acoperită cu un veșmânt lung ce se aseamănă izbitor cu veșmântul purtat de Fecioara Maria, este într-o ipostază cu totul diferită față de Venus din Nașterea lui Venus, goală, cu părul despletit, lung și auriu, mișcat de o briză ușoară, așezată pe o scoică și ieșind din spuma mării într-o ploaie de trandafiri. De fapt, în Nașterea lui Venus este conturat un tablou perfect al idealului de frumusețe feminină reprezentat nud, abordat mai întâi de Praxitele, iar mai târziu, într-o variantă literară mai nuanțată a erotismului, avându-l ca autor pe Ovidiu, chiar în povestea lui Pygmalion și a superbei sale statui " (64 - 65).
Cele două opere, sursă de inspirație pentru alți autori
" La rândul lor, Primăvara și Nașterea lui Venus aveau să inspire și ele alte opere de artă. Cele două picturi au fost inițial cunoscute doar în Italia, dar, cu trecerea timpului, și alți artiști au preluat simboluri sau chiar au imitat aceste compoziții în moduri creatoare "(pagina 66).
Georgeta Istrate
O temă fermecătoare
Tema este de-a dreptul fermecătoare. Autoarea analizează din punct de vedere istoriografic și iconografic două dintre lucrările lui Sandro Botticelli (1445 - 1510). Lucrările ce fac subiectul articolului Larisei sunt : "Primăvara" și "Nașterea lui Venus" . Autoarea le trece prin filtrul unor nume sonore din domeniul artei : Giorgio Vasari, Aby Warburg, Erwin Panofsky, Paul Barolsky, Charles Dempsey. Articolul își propune să scoată în evidență interpretări ale zeiței Venus și aura ce înconjoară acest personaj.
Prerafaeliții, admiratori și susținători ai artei lui Botticelli
"Inspirat de cultura epocii, Botticelli analiza personaje și făcea asocieri neașteptate. (...) În a doua jumătate a secolului al XIX - lea, numele lui Botticelli, până atunci mai degrabă de rezonanță locală, a devenit un prototip de frumusețe clasică europeană prin descoperirea lui de către lumea artistică engleză și, în mod special, prin aprecierea pe care au arătat-o prerafaeliții frumuseții chipului Venerei, reprezentată de artistul florentin. O operă importantă în impunerea numelui lui Botticelli pe scena engleză (...). Botticelli avea să se numere curând printre artiștii care s-au bucurat de o adevărată vogă datorită gustului prerafaeliților, motiv pentru care lucrările lui au devenit faimoase pe întreaga scenă culturală a vremii" (paginile 61 - 62).
Aby Warburg - o operă inspirată de Fastele lui Ovidiu?
"În teza de doctorat despre Nașterea lui Venus și Primăvara, publicată în 1893, Aby Warburg a afirmat, la rândul său, că Primăvara ar fi o operă conexă Nașterii lui Venus. Pentru a le analiza, Warburg a recurs însă la o metodă diferită de cele cunoscute până atunci : el nu a cercetat atât documente istorice legate de cele două lucrări, cât literatura contemporană artistului. A ajuns astfel la concluzia că Primăvara este, între altele, o operă inspirată de Fastele lui Ovidiu. Pot fi identificate personaje precum Chloris, Flora și Zefirul.
Conform mitologiei ovidiene, nimfa Chloris a fost răpită de Zefir, vântul rece caracteristic lunii martie, pentru a se căsători cu ea. După căsătorie, Chloris se transformă în Flora, zeița primăverii. În lucrarea lui Botticelli, îmbrăcată într-o draperie albă, subțire, Chloris pare că dă naștere unui trandafir din trupul său, ceea ce face referire la o altă legendă, și anume la cea a apariției trandafirului pe pământ. În pictură se poate observa o crenguță de trandafir care crește din gura nimfei. Warburg a considerat acest detaliu o alegorie a transformării din fecioară în soție, adică a transformării lui Chloris în Flora "(paginile 62 - 63).
Asemănări între zeița Venus și Fecioara Maria
" Istoricul de artă Erwin Panofsky analizează cele două tablouri în "Renaștere și renașteri în arta occidentală" (1960), și afirmă că acestea ar avea mai multe lucruri în comun. În afara faptului că a existat dintotdeauna o afinitate specială între zeița iubirii și anotimpul primăverii, Panofsky comentează asupra faptului că ambele au fost executate pentru același comanditar, Lorenzo di Pierfrancesco de' Medici, văr de gradul doi cu Lorenzo Magnificul " (pagina 63).
"Un alt detaliu semnalat de Panofsky este acela că Venus din Primăvara ar fi însărcinată. Se obișnuia ca majoritatea tablourilor, mai ales cele ce erau destinate tinerilor căsătoriți, să facă referire la anumite rituri ale fertilității. Conform unei justificări pe temeiuri teologice, el consideră că draperia ce îi acoperă corpul, ca și gestica și postura Venerei, pot fi asociate cu cele ale Fecioarei Maria"( pagina 63).
" Desi se poate face o asociere între preamărirea zeiței mitologice ale frumuseții și a
iubirii cu slava acordată de creștini Fecioarei Maria, asemănările țin de modalități uzuale de lucru, ca și de mentalitatea tipică artiștilor din Quattrocento, de a îmbina elemente clasice cu cele contemporane. O asemenea îngemănare a fost deseori semnalată de istoricii de artă : « Botticelli a pictat cu un farmec trist și cu o grație aprigă figurile sfinte și alegorice ale altor lumi» (pagina 64).
Idealuri ale frumuseții feminine
"Pe de o parte, între cele două lucrări celebre există o serie de apropieri : în ambele compoziții, Venus este poziționată în centrul tabloului, ambele conturează un ideal de frumusețe feminină, în ambele apar personaje precum Zefirul sau Flora. (...) Principala diferență rezultă din modul de reprezentare : Venus din Primăvara, acoperită cu un veșmânt lung ce se aseamănă izbitor cu veșmântul purtat de Fecioara Maria, este într-o ipostază cu totul diferită față de Venus din Nașterea lui Venus, goală, cu părul despletit, lung și auriu, mișcat de o briză ușoară, așezată pe o scoică și ieșind din spuma mării într-o ploaie de trandafiri. De fapt, în Nașterea lui Venus este conturat un tablou perfect al idealului de frumusețe feminină reprezentat nud, abordat mai întâi de Praxitele, iar mai târziu, într-o variantă literară mai nuanțată a erotismului, avându-l ca autor pe Ovidiu, chiar în povestea lui Pygmalion și a superbei sale statui " (64 - 65).
Cele două opere, sursă de inspirație pentru alți autori
" La rândul lor, Primăvara și Nașterea lui Venus aveau să inspire și ele alte opere de artă. Cele două picturi au fost inițial cunoscute doar în Italia, dar, cu trecerea timpului, și alți artiști au preluat simboluri sau chiar au imitat aceste compoziții în moduri creatoare "(pagina 66).
Georgeta Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu