miercuri, 12 aprilie 2017

Și clipa s-o trăim înveșnicind-o!



O pasăre cânta-ntr-un tei de zor
Despre povestea unui tainic dor,
Ce și-a făcut sălaș în două inimi frânte
Dar care încă sunt foarte-ndrăgostite.


Seara își aprindea luminile deodată
Iar flori de curcubeu înmiresmau văzhuhul,
Luna de după dealuri privea  un chip de fată
Șoptind, în timp ce își îmbrățișa duios iubitul:

Când ți-ai deschis veșmântul, la piept să mă primești
Și mâinile m-au prins după mijloc,
Ai început să tremuri, simțeam cât îți dorești
Să fii în clipa aia cu mine-n acel loc!

Și când la pieptul tău strângându-mă cu dor,
Iar ochii abia oprindu-și mărgăritarele să curgă,
Oftat după oftat s-au dus nor după nor
Și a rămas iubirea curată și tăcută...

E-atât de scurtă viața și trece ca un vis!
Îi replică băiatul, pe frunte sărutând-o,
Să facem din iubire al nostru paradis
Și clipa s-o trăim  înveșnicind-o!


Georgeta Istrate

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu