Era supranumit Dascălul
În dicționarul
ortodox, canonizarea presupune
declararea oficială ca sfânt a unui creștin decedat, urmare a unor merite deosebite pe timpul cât
a trăit, fiind pentru ceilalți un exemplu de urmat.
Sfântul Grigorie
era supranumit Dascălul datorită preocupării sale speciale pentru
dezvoltarea învățământului din Țara Românească.
A tipărit în limba română ”Viețile sfinților” care, zicea el « erau
folositoare pentru formarea duhovnicească și luminarea sufletelor credincioșilor »
A fost ucenicul
Sf. Paisie Velicicovschi și a trăit, o perioada, la Sf. Munte Athos. În anul
1823, este ales Mitropolit al Tarii Romanesti de însuși domnitorul Grigorie
Dimitrie Ghica. În anul 1829, administratia rusă, instalată pe atunci în Principate
ca urmare a razboiului ruso-turc, îl exilează timp de trei ani la Chișinău,apoi,
în lunile aprilie-august 1833, la Buzau si Căldărușani. În timpul exilului a
tradus lucrări bisericești din limba
greacă în română . Moare la 22 iunie 1834, la vârsta de 69 de ani.
”Porcii s-au purtat
bine cu mine!”
Trăia
într-o modestie și o umilință demne de un sfânt. Mânca o data pe zi, legume și
fructe. În chilia lui se aflau o masă, un scaun, o rogojină întinsă pe o scândură
ce-i tinea loc de pat, o icoana pe perete
si doua desage de cărți – acestea erau singura și neprețuita lui avere.Când a
fost chemat la București pentru a fi numit mitropolit, a refuzat să meargă cu
trăsura. Astfel, luându-și desagii în spinare, a plecat spre capitală, cale de 30 km, pe jos. Si, pentru că l-a
prins noaptea pe drum, a cerut găzduire preotului din Tunari. Din cauza
hainelor modeste, bănuind că este vreun călugar hoinar, preotul l-a
găzduit în adăpostul porcilor. Câteva
zile mai târziu, cand acesta a venit la București, l-a recunoscut pe acel
călugar hoinar în persoana mitropolitului, s-a înfricoșat. Însă, noua functie
nu a schimbat caracterul nobil al sfântului
.Văzând teama preotului, Sfântul Grigorie l-a liniștit spunându-i « nu
te teme, părinte, că porcii sfinției tale s-au purtat bine cu
mine ! »
În funcția
pe care o detinea acum, a reușit
să reducă datoriile mitropoliei prin toate mijloacele posibile până la
lichidare. A cerut autorităților
statului de atunci să scuteasca de dări vaduvele și copiii nevoiași pe care-i
ajuta de câte ori avea ocazia, iar elevilor le dăruia cărțile tipărite de el. Viața
curată și sfântă pe care a trăit-o în slujba lui Hristos și a celor nevoiași
este un exemplu de urmat pentru toți aceia care aspiră la mântuirea sufletului.
Georgeta Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu