vineri, 28 aprilie 2017

Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul




Era supranumit Dascălul
 
    În dicționarul ortodox, canonizarea  presupune declararea oficială ca sfânt a unui creștin decedat,  urmare a unor merite deosebite pe timpul cât a trăit, fiind pentru ceilalți un exemplu de urmat.
 Sfântul Grigorie era supranumit   Dascălul  datorită preocupării sale speciale pentru dezvoltarea  învățământului din Țara Românească. A tipărit în limba română ”Viețile sfinților” care, zicea el « erau folositoare pentru formarea duhovnicească și luminarea sufletelor credincioșilor »
    A fost ucenicul Sf. Paisie Velicicovschi și a trăit, o perioada, la Sf. Munte Athos. În anul 1823, este ales Mitropolit al Tarii Romanesti de însuși domnitorul Grigorie Dimitrie Ghica. În anul 1829, administratia rusă, instalată pe atunci în Principate ca urmare a razboiului ruso-turc, îl exilează timp de trei ani la Chișinău,apoi, în lunile aprilie-august  1833,  la Buzau si Căldărușani. În timpul exilului a tradus lucrări bisericești din  limba greacă în română . Moare la 22 iunie 1834, la vârsta de 69 de ani.


”Porcii s-au purtat bine cu mine!”

      Trăia într-o modestie și o umilință demne de un sfânt. Mânca o data pe zi, legume și fructe. În chilia lui se aflau o masă, un scaun, o rogojină întinsă pe o scândură ce-i tinea loc de pat, o icoana pe perete  si doua desage de cărți – acestea  erau singura și neprețuita lui avere.Când a fost chemat la București pentru a fi numit mitropolit, a refuzat să meargă cu trăsura. Astfel, luându-și desagii în spinare, a plecat spre capitală,  cale de 30 km, pe jos. Si, pentru că l-a prins noaptea pe drum, a cerut găzduire preotului din Tunari. Din cauza hainelor modeste, bănuind că este vreun călugar hoinar, preotul l-a găzduit  în adăpostul porcilor. Câteva zile mai târziu, cand acesta a venit la București, l-a recunoscut pe acel călugar hoinar în persoana mitropolitului, s-a înfricoșat. Însă, noua functie nu a schimbat caracterul  nobil al sfântului .Văzând teama preotului, Sfântul  Grigorie l-a liniștit spunându-i « nu te teme, părinte, că porcii sfinției tale s-au purtat bine cu mine ! »   
    În funcția pe care o detinea  acum, a  reușit  să reducă datoriile mitropoliei prin toate mijloacele posibile până la lichidare. A  cerut autorităților statului de atunci să scuteasca de dări vaduvele și copiii nevoiași pe care-i ajuta de câte ori avea ocazia, iar elevilor le dăruia cărțile tipărite de el. Viața curată și sfântă pe care a trăit-o în slujba lui Hristos și a celor nevoiași este un exemplu de urmat pentru toți aceia care aspiră la mântuirea sufletului.


Georgeta Istrate

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu