marți, 31 ianuarie 2017

Silvia Radu, picturi




    Zilele acestea, fără să vreau, m-am gândit mult la Silvia Radu. La îngerii pe care i-a creat, la credința ei materializată într-un sanctuar dedicat divinității, la modestia din cuvinte și veșminte. Îmi amintesc, o dată venise la Mănăstirea Antim, de care o leagă o mare iubire, și o persoană, văzând-o îmbrăcată atât de modest,  pur și simplu a umilit-o. Nu s-a apărat, nu s-a bătut cu pumnul în piept strigând: fato, știi pe cine calci în picioare? Nu! A zâmbit și s-a dat la o parte din calea aceleia. Cât a crescut în ochii mei în momentele acelea! Adevărații artiști, adevărații oameni nu fac zgomot pe unde umblă. Ei muncesc, ei obsevă, ei creează într-o liniște deplină. Vă las linkul cu ceea ce am scris despre această artistă care merită să fie cunoscută.

     Întâmplător sau nu, căutam niște informații pe CD-uri mai vechi și am găsit lucrările ei fotografiate cu câțiva ani în urmă. M-am uitat mai ales la picturi. Există atâta culoare și viață în ele, încât privindu-le te vindeci de orice rană, de orice boală. Azi am să încarc câteva pentru voi. 










Georgeta Istrate

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu