marți, 31 ianuarie 2017

Aristotel, tipuri de prietenie (III)



Prietenia bazată pe plăcere, interes  sau utilitate

Aristotel spune că acestea sunt asemănătoare cu prietenia perfectă. Numai că acest fel de prietenie este valabilă atâta timp cât ei îşi oferă unul altuia acelaşi lucru . Prietenia bazată pe relaţii erotice , care are ca scop un interes,  durează mai puţin , căci ea dispare  o dată cu interesul : “ prieteniile bazate pe plăcere sau pe interes sunt posibile şi între doi oameni vicioşi, şi între un om virtuos şi unul vicios, şi între unul nici virtuos, nici vicios şi oricare altul. Este clar însă că prietenia bazată pe valoarea personală  nu este posibilă decât între oameni de virtute , căci oamenii vicioşi nu se simt atraşi  unul de altul decât dacă e vorba  de un interes”. Oamenii vicioşi sunt instabili faţă de ei înşişi şi faţă de ceilalţi. Prietenia lor durează numai cât   găsesc plăcere unii în viciul altora. Dacă această plăcere nu mai există, prietenia se destramă.
 În aceeasi categorie se află prietenia bazată pe utilitate. Nici aceasta nu este sortită altui  sfârşit. Şi aceasta se va destrăma uşor în momentul în care încetăm a mai fi utili. Or, utilitatea este ceva trecător, variind după imprejurări şi nevoi. Aceste prietenii oferă o fluctuaţie continuă, determinată de gradul de necesitate şi de utilitate al persoanelor implicate. Aceste prietenii pot fi dureroase. Egoismul conduce aceste prietenii către nişte limite ce pot să afecteze profund sentimentele unei persoane. Aceasta s-ar putea simţi folosită. “ Când însă serviciul este adus în mod dezinteresat, ci în vederea unei  recompense, cel mai bine este, desigur, ca recompensa să fie  cea care ambilor le pare  echitabilă. Dacă însă acest acord nu are loc, se va admite că e nu  numai necesar, ci şi drept, ca acela ce primeşte primul serviciul să-i fixeze valoare; căci dacă-l recompensează pe celălalt cu echivalentul avantajului sau plăcerii primite, schimbul va fi echitabil”.

Viaţa în comun

Viaţa în comun este un alt criteriu pe baza căruia oamenii caută ajutor şi se tolerează reciproc. În acest caz se creează o obişnuinţă , un ataşament deliberat faţă de o persoană. Cei ce trăiesc împreună doresc binele celor pe care-i iubesc, dar binele este pentru ei înşişi , căci : “ omul virtuos, devenit prieten, devine un bine pentru cel căruia-i este prieten. Şi astfel, fiecare îşi iubeşte propriul bine, oferindu-i acelaşi lucru în schimb  (...) Se spune doar că prietenia înseamnă egalitate”.
“Prin urmare, când prietenia se bazează pe interes , ne iubim prietenii pentru propriul nostru bine , iar când se bazează pe plăcere, îi iubim pentru propria noastră plăcere. În ambele cazuri, prietenul nu este iubit pentru ceea ce reprezintă el în esenţa sa , ci în măsura în care ne este util sau plăcut. Asemenea prietenii au deci un caracter accidental , de vreme ce persoana iubită  nu este iubită pentru ceea ce este ea însăşi, ci întrucât poate oferi fie un avantaj, fie o plăcere. În consecinţă , prieteniile de acest fel se destramă uşor , cei în cauză neputând rămâne prea mult timp aceiaşi ca la început: în clipa în care încetează să fie plăcuţi  sau utili, încetează şi să fie prieteni”.
   Oamenii dificili, mereu nervoşi, negativişti îşi fac cu greu prieteni:  “ nici bătrânii, nici oamenii ursuzi nu se arată înclinaţi spre prietenie; ei sunt prea puţin plăcuţi şi nimeni n-ar rezista să-şi petreacă tot timpul  într-o companie supărătoare  sau, oricum, dezagreabilă. Căci tendinţa  cea mai pronunţată a naturii este să evite neplăcerea şi să caute ceea ce este plăcut. Cât despre cei ce se agreează unii pe alţii fără să-şi ducă însă viaţa împreună, ei par animaţi mai degrabă de bunăvoinţă decât de prietenie”. Cu cât un om este mai ursuz şi mai în vârstă, are un caracter mai greu de suportat, prietenia este mai departe de el. La polul opus se află  prietenia între tineri, ei fiind mai generoşi, mai deschişi şi nu sunt întotdeauna interesaţi material.
  De asemenea, prieteniile între cetăţi se bazează şi ele pe interes, creând alianţe  care au la bază interese reciproce.  Oamenii care nu au virtuţi caută binele lor , dar o prietenie imperfectă nu poate fi bazată şi pe interes, şi pe plăcere deoarece: “ rar se află reunite trăsături de caracter accidental”.

Georgeta Istrate

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu