Viciul destramă prieteniile
Prietenia între oamenii vicioşi este un lucru rău , căci ceea ce au ei
în comun este viciul. Astfel, ei se influenţează în rău unul pe celălalt. În concluzie, plăcerea este cea care atrage pe mulţi, făurind relaţii de scurtă
durată. Căutând plăcerea proprie, ne găsim prinşi intr-o relaţie mai mult sau
mai puţin potrivită. De multe ori nu ne întrebăm dacă acea relaţie este benefică
pentru ambele părţi, ci mergem în virtutea avantajului ce ne poate reveni.
Astfel, prietenul nu este iubit pentru ceea ce reprezintă el în esenţă, ci mai
degrabă în măsura în care este plăcut. Această formă are la bază egoismul,
acest viciu care se găseşte în fiecare dintre noi. Şi ceea ce se bazează pe
vicii, va sfârşi trist. E nevoie ca cealată persoană să dea dovadă de o dragoste adevărată care presupune
renunţare de sine, altruism, sau de acelaşi egoism, care caută mereu numai
plăcerea. În cel de-al doilea caz prietenia va înceta. Pasiunea este trecătoare, deoarece nu face decât să caute plăcere şi nu
stabilitate. Aceasta nu este adevărata
prietenie!
Lucrul cel mai necesar vieţii
Este posibil ca unii dintre noi să fi cunoscut
prietenia, dar să nu o fi experimentat căci, după cum am văzut, prietenia nu este doar o afinitate, ci o virtute. Şi
este lucrul cel mai necesar vieţii ! Această virtute nu este una pe care
o găseşti la fiecare persoană întâlnită, ci este mai degrabă un mărgăritar în
giuvaerul virtuţilor celor întelepţi.
Să nu uităm că prea des luăm cuvintele şi le aşezăm într-un loc în care nouă ni s-ar părea potrivit, uitând care le este adevăratul sens. Oare nu am vorbit noi prea uşor despre prietenie, oare nu i-am numit pe mulţi prieteni, fără ca aceştia să fi avut de a face cu această virtute? Citindu-l pe Aristotel, mi-am dat seama că prietenia adevărată, cea care ne construieşte, este lucrul cel mai de preţ pentru suflet şi evoluţie.
Să nu uităm că prea des luăm cuvintele şi le aşezăm într-un loc în care nouă ni s-ar părea potrivit, uitând care le este adevăratul sens. Oare nu am vorbit noi prea uşor despre prietenie, oare nu i-am numit pe mulţi prieteni, fără ca aceştia să fi avut de a face cu această virtute? Citindu-l pe Aristotel, mi-am dat seama că prietenia adevărată, cea care ne construieşte, este lucrul cel mai de preţ pentru suflet şi evoluţie.
Bibliografie:
Aristotel,
“Etica Nicomahică”, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988.
Traducere, studiu introductiv, comentarii şi index de Stella Petecel
Georgeta Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu