marți, 31 ianuarie 2017

Aristotel, tipuri de prietenie (V)-ultima




Viciul destramă prieteniile

Prietenia între oamenii vicioşi este un lucru rău , căci ceea ce au ei în comun este viciul. Astfel, ei se influenţează  în rău unul pe celălalt. În concluzie,  plăcerea este cea care  atrage pe mulţi, făurind relaţii de scurtă durată. Căutând plăcerea proprie, ne găsim prinşi intr-o relaţie mai mult sau mai puţin potrivită. De multe ori nu ne întrebăm dacă acea relaţie este benefică pentru ambele părţi, ci mergem în virtutea avantajului ce ne poate reveni. Astfel, prietenul nu este iubit pentru ceea ce reprezintă el în esenţă, ci mai degrabă în măsura în care este plăcut. Această formă are la bază egoismul, acest viciu care se găseşte în fiecare dintre noi. Şi ceea ce se bazează pe vicii, va sfârşi trist. E nevoie ca cealată persoană să  dea dovadă de o dragoste adevărată care presupune renunţare de sine, altruism, sau de acelaşi egoism, care caută mereu numai plăcerea. În cel de-al doilea caz prietenia va înceta.  Pasiunea este trecătoare, deoarece  nu face decât să caute plăcere şi nu stabilitate.  Aceasta nu este adevărata prietenie!

   
Lucrul cel mai necesar vieţii

Este  posibil ca unii dintre noi să fi cunoscut prietenia, dar să nu o fi experimentat căci, după cum am văzut,  prietenia nu este doar o afinitate, ci  o virtute. Şi  este lucrul cel mai necesar vieţii ! Această virtute nu este una pe care o găseşti la fiecare persoană întâlnită, ci este mai degrabă un mărgăritar în giuvaerul virtuţilor celor întelepţi.
    Să nu uităm că prea des luăm cuvintele şi le aşezăm într-un loc în care nouă ni s-ar părea potrivit, uitând care le este adevăratul sens. Oare nu am vorbit noi prea uşor despre prietenie, oare nu i-am numit pe mulţi prieteni, fără ca aceştia să fi avut de a face cu această virtute? Citindu-l pe Aristotel, mi-am dat seama că prietenia adevărată, cea care ne construieşte,  este lucrul cel mai de preţ pentru suflet şi evoluţie.


Bibliografie:


Aristotel, “Etica Nicomahică”, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988. Traducere, studiu introductiv, comentarii şi index de Stella Petecel


 Georgeta Istrate

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu