Să vii

E negru cerul pân'  s-apară zorii

Oraşul doarme-n liniştea adâncă,

Şi-n insomnia nopţii aştept să treacă norii

Să vii cu aurora ce mai roşeşte încă.

Pădurea tot suspină cu sufletu-i de dor

Ar vrea să ne observe cu ochii verzi şi bruni,

Privirile uimite de ale ei comori

Dezvăluite nouă ca tainice minuni.

Georgeta,

9 iunie 2016