Mi-e dor de tine de parcă nu ne-am văzut demult,
Mi-e dor de mine când sufletul în taină ţi-l ascult,
E o magie pe care nu ştiu s-o desluşesc
Şi tot ce îmi rămâne este să te iubesc!
Afară este nor şi ploaia nu mai tace
Cu umezeala-i rece peste pământ se-ntinde,
E numai bine-n braţe-a te cuprinde
Şi să te-alint aşa cum ştiu că-ţi place!
Iubesc pădurea, că-ţi este ţie dragă,
Îi semeni întru totul, de parcă ea ţi-e mamă,
Eşti raza aurie ce joacă-n poieniţă
Eşti verdele pe care-l respiră a mea fiinţă!
Şi marea o să-mi placă, de fi-vei lângă mine,
Să înotăm în valuri albastrul libertăţii,
Descătuşaţi de
griji şi tot ce ne mai ţine,
Prizonieri pe câmpul de bătălie-al vieţii.
Georgeta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu