marți, 31 mai 2016

Numele lui e Viorel Pop…(2)




Ai văzut cât de trist e chipul Maicii Domnului în icoane?

   I se întipăriseră în minte ochii blânzi ai  Maicii Domnului şi căldura neobişnuită a vocii . Totul se întâmplase într-o fracţiune de secundă, timp în care Viorel spune că “în toată viaţa mea nu m-am rugat cu atâta intensitate cum am făcut-o în fracţiunea aceea de secundă”. Când s-a întors să se ridice,  lumina nepământeană ce însoţise vizitatorii dispăruse  şi luase cu ea cele două făpturi divine. S-a ridicat, a mers, s-a aplecat, a făcut genuflexiuni, mersul piticului...totul era în regulă. Îi venea să strige de bucurie, dar în camera alăturată dormeau soţia şi băiatul lor, Gabi. Nu-i venea să creadă că, după nouă luni de suferinţă , minunea se produsese. Nu mai putea să adoarmă, acum se ruga să se facă mai repede dimineaţă. Cu toate acestea, Viorel era încă nelămurit, gândea că totul a fost un vis...Dimineaţa, când soţia a intrat în camera lui, a rugat-o să se uite la locul bolnav. Coloana nu mai era deformată, cele şase inele se aliniaseră, în schimb rămăsese o pată mare de un verde-vineţiu, ca un hematom după o lovitură puternică...În clipa următoare membrii familiei amuţiseră. Lacrimile de bucurie n-au mai putut fi oprite când l-au văzut pe Viorel mergând, alergând, ca şi cum toată acea perioadă fusese un coşmar din care tocmai se treziseră. Dar minunea vindecării nu venise singură. Probabil că preţul care trebuia plătit era ca, la rândul lui, Viorel Pop să-i vindece pe alţii... Din acea zi, viaţa lui s-a schimbat radical. Putea să simtă, să diagnosticheze, să vindece. A început să călătorească în timp, până ce a  ajuns la momentul răstignirii Mântuitorului “ de câte ori merg acolo, simt mirosul acela de oţet şi de sânge. Senzaţia că am trăit în acele timpuri şi că am participat chiar la răstignire este foarte puternică. De câte ori fac acel drum, mă opresc la o anumită depărtare. Simt o tristeţe şi o apăsare care mă distrug pe dinăuntru. Apropo, ai văzut cât de trist este chipul Maicii Domnului în icoane, în  timpul Postului Paştelui? Vrei explicaţii?! Icoanele pot să vorbească!”


Georgeta Istrate

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu