marți, 26 aprilie 2016

Fecioara Maria de la Fatima 3





Doamna îmbrăcată în lumină

   Este al patrulea an de război mondial şi, undeva, în Valea Iria, din apropierea Fatimei, lumina avea să poarte o victorie asupra întunericului prin intermediul a trei copii  cu vârstele cuprinse între 7 şi 10 ani. Este o primăvară  cu livezi în floare şi iarbă fragedă, numai bună pentru turmele micilor păstori.
    13 mai, 1917...
  Lăsându-şi turmele să pască în voie, copiii hotărăsc să ridice o casă din pietre. Deodată un fulger brăzdează orizontul .Speriaţi că îi va prinde ploaia, copiii îşi adună turmele şi pornesc spre casă. Pe la jumătatea colinei sunt surprinşi de un alt fulger iar la câţiva paşi, într-un stejar puţin mai înalt de un metru, văd o Doamnă nespus de frumoasă şi blândă ale cărei vorbe le alungă toate fricile. Lucia povesteşte că  era “îmbrăcată toată în alb, mai strălucitoare decât soarele (...) faţa sa, de o frumuseţe de nedescris, nu era nici tristă, nici bucuroasă, ci serioasă cu un aer de mustrare blândă(...)Veşmintele ei păreau făcute în întregime din lumină...”
    Copiii stau la o distanţă atât de mică de apariţia minunată, încât sunt cuprinşi în nimbul de lumină care o înconjoară. Numai Lucia poate vorbi cu ea, Francisc poate  doar să o vadă, iar Iacinta o vede şi aude. Fecioara le cere să vină în acest loc şi luna viitoare, pe 13 . Apoi le spune că este din ceruri şi îi întreabă : “vreţi să vă oferiţi Lui Dumnezeu ca să primiţi toate suferinţele pe care vi le va trimite drept ispăşire pentru păcatele cu care El este supărat şi ca cerere pentru întoarcerea păcătoşilor?”
   Copiii acceptă, iar Fecioara le dă încuviinţarea că harul Lui Dumnezeu îi va întări. În timp ce vorbeşte, îşi desface braţele din care se revarsă o lumină spre inimile lor, iar trupurile cad în genunchi în rugăciune: “Preasfântă Treime, te ador! Dumnezeul meu, eu Te iubesc în preasfântul sacrament”.
  Înainte ca lumina să-i deschidă drum prin desişul stelelor, Fecioara Maria le cere să se roage Rozariul pentru a obţine sfârşitul războiului şi pacea în lume...

Inima străpunsă de spini

   Copiii încearcă să păstreze secretul, dar explozia de bucurie pe care o simţiseră în prezenţa Fecioarei este ca un torent ce rupe stăvilarele...Prin urmare, la a doua întâlnire, pe 13 iunie, vreo 50 de persoane îi urmează. Apariţia este precedată de acel fulger...Lucia cere vindecarea unui bolnav apoi spune că ar vrea să meargă în cer. I se răspunde că Iacinta şi  Francisc or să meargă înaintea ei. Ea trebuie să mai rămână pentru că, prin ea, Iisus vrea să instaureze devoţiunea către Inima neprihănită a Maicii sfinte... Deschizându-şi  braţele, Fecioara  le transmite o lumină care-i absoarbe  în Dumnezeu. Ei pot să vadă cum un fascicul de lumină se îndreaptă spre cer acoperindu-i pe pe Iacinta şi Francisc iar celălalt fascicul se îndreaptă spre pământ acoperind-o pe Lucia.  “În faţa palmei mâinii drepte a Frumoasei Doamne  se afla o inimă înconjurată de spini care o apăsau din toate părţile”.  Prin puterea acelei lumini, vizionarii înţeleg că este  Inima neprihănită a Mariei, rănită de păcatele omenirii, care cere pocăinţă şi ispăşire” . Cei 50 de oameni  aud  glasul Luciei dar nu şi răspunsurile, văd  transfigurarea copiilor şi frunzişul micului stejar  aplecat înspre est ca şi cum ar fi atins de poala unei haine nevăzute .

Georgeta Istrate

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu