marți, 26 aprilie 2016

Fecioara Maria de la Fatima 2





Regina coborâtă din ceruri

    Înăuntru rândurile se despart de o parte şi de alta a lăcaşului, credincioşii întâlnindu-se la statuie. Preotul roagă mulţimea  să nu zăbovească prea mult în adorare  pentru că afară aşteaptă alţi oameni. Ajunşi în faţa minunatei zămisliri, credincioşii îşi ating lucrurile de trupul candid, în speranţa că energia care se imprimă pe ele o să îi vindece . Fecioara îmbrăcată în alb, stă în rugăciune ţinând între palme  rozariul. Faţa ei ca zăpada exprimă milă şi compasiune pentru păcătoşii chinuiţi de remuşcări, probabil gândindu-se la ororile iadului. Ochii căprui Fecioarei sunt atât de expresivi încât îţi dau senzaţia că sunt vii. Par că ascund în ei toată suferinţa lumii pentru care  Maica Sfântă se roagă continuu. Inocenţa şi liniştea de pe chipul curat creează senzaţia că lumina pe care o emană nu este din lumea aceasta. Veşmintele albe şi lungi, mărginite de dungi aurii, coroana încrustată cu pietre preţioase care  se termină cu  o cruce în vârf amintesc de o regină coborătă din ceruri...

Îngerul Păcii

    Chipul Fecioarei a fost sculptat în anul 1947 de către Jose Thedin , după descrierea făcută de Lucia, unul din cei 3 copii vizionari. Ca să înţelegem mai bine, să mergem puţin pe aripa timpului şi să ne oprim la 1916, anul în care  Lucia, Francisc şi Iacinta au făcut cunoştinţă cu Îngerul Portugaliei...
   Este primăvară. Cei trei copii se joacă deasupra unei grote. Atenţia le este  captată de un vânt puternic pornit din senin. Ridicând privirile, copiii văd deasupra copacilor un tânăr ce avea chip de înger.  Trupul lui “strălucea mai mult ca un cristal străbătut de razele soarelui.”
    Îngerul  îi învaţă să se roage:” Dumnezeul meu, eu cred în Tine, te ador, sper în Tine şi Te iubesc. Îţi cer iertare pentru cei care nu cred în Tine, nu te adoră, nu speră în Tine şi nu Te iubesc.” Copiii spun că prezenţa Lui Dumnezeu era atât de copleşitoare încât nu mai aveau conştienţa propriei existenţe.
    A doua apariţie a Îngerului are loc în vara lui 1916, lângă fântâna din curtea Luciei. Îngerul îi îndeamnă să se roage mult şi să ofere Lui Dumnezeu sacrificii după puterile lor, ca reparaţie pentru păcatele celor ce Îl ofensează. Îi mai sfătuieşte să suporte cu resemnare suferinţele pe care Mântuitorul le va trimite.
     Ultima apariţie a Îngerului are loc în  toamna lui 1916, la grota din  Cabeco. De data aceasta ţine în mâini un potir deasupra căruia stă suspendată o ostie din care picură sânge. După ce se roagă, oferă ostia  Luciei,  iar lui Francisc şi Iacintei le dă să bea  conţinutul potirului zicând:”Luaţi şi beţi sângele Lui Iisus Cristos, ofensat în mod îngrozitor de nerecunoştinţa oamenilor. Reparaţi fărădelegile lor şi consolaţi-l pe Dumnezeul vostru”.
    În acel moment, misiunea Îngerului ia sfârşit...


Georgeta Istrate

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu