vineri, 20 martie 2015

Schitul Darvari, oază de linişte şi spiritualitate, partea a II-a




« Unde este icoana mea ? »

    În faţa altarului se află o iconiţă a  Maicii Domnului numită Axioniţa, înaintea căreia se aşază candela din care preotul ia untdelemnul cu care miruieşte credincioşii. Pe măsuţa din faţa ei se pun prinoasele ce urmează să fie sfinţite.Icoana are o poveste tulburătoare. Când Prodromiţa s-a întors acasă, monahii au hotărât să o aşeze în locul ei, iar icoana cea mică au dus-o în pod, la păstrare. După o săptămână, preoţii şi călugării au asistat la o scenă neobişnuită. O femeie a intrat în biserică, s-a uitat de jur împrejur, apoi a început să plângă şi să întrebe strigând cu lacrimi amare : «  unde este icoana mea? ». Călugării au rămas uimiţi de reacţia ei. Femeia le-a povestit că, în vechiul regim, soţul ei fusese închis pe motive politice şi urma să fie executat. În noaptea dinaintea execuţiei, disperată,  a venit plângând la schit, iar părinţii de atunci, făcându-li-se milă de ea, i-au dat cheia şi au lăsat-o să se roage toată noaptea lângă această icoană. A doua zi, avea să afle că soţul ei nu va mai fi executat și va fi eliberat. Minunea mărturisită de acea femeie i-a determinat pe călugări să readucă icoana în biserică . Au înrămat-o, i-au îmbrăcat trupul în argint şi i-au redat locul iniţial.

Procesiunea cu moaşte sfinte

  Biserica are două hramuri: « Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena » şi « Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril ».Lăcaşul adăposteşte părticele din moaştele mai multor sfinţi: Ioan Gură de Aur,Haralambie, Elefterie, Siluan Athonitul, Alexie-omul Lui Dumnezeu, Ioan Iacob Hozevitul etc. Unele au fost dobândite de la  Sfântul Munte Athos, altele au ajuns la Darvari prin grija P.S.Ambrozie, care a avut misiunea de a  recupera raclele cu moaşte confiscate de vechiul regim. Acestea au fost returnate lăcaşurilor cărora le aparţinuseră, iar cele ale căror biserici fuseseră demolate, au fost încredinţate  Schitului Darvari, spre bucuria credincioşilor şi a vieţuitorilor de aici. În ziua în care am vizitat mănăstirea, după vecernie, am asistat la o procesiune ocazionată de prăznuirea zilei Sfântului Ioan Gură de Aur: “Când sunt prăznuiţi sfinţii ale căror moaşte se află aici, noi facem o slujbă, apoi  o procesiune în jurul bisericii care este aceeaşi cu cea din noaptea de Paşti de la prohod. Procesiunea reprezintă un semn al biruinţei asupra răului. Purtăm moaştele aşa cum odinioară preoţii Israelului purtau Chivotul Lui Dumnezeu când se întorceau triumfători din luptă.Acest lucru ne întăreşte”, a subliniat stareţul mănăstirii, Teofil Anăstăsoaie.

Bucuria bătrânului preot

  Călugării de la Schitul Darvari spun că foarte mulţi tineri care s-au cunoscut aici, s-au căsătorit şi au format cupluri trainice... Lucram la acest material şi întâmplarea a făcut să întâlnesc o doamnă care mi-a mărturisit cu emoţie şi recunoştinţă o experienţă trăită cu aproape trei decenii în urmă. Doamna se numeşte Elena Ungureanu şi iată ce mi-a povestit: “Aveam 22 de ani, de-abia venisem în Bucureşti, eram timidă şi neobişnuită cu viaţa de la oraş. Într-o zi, o cunoştinţă m-a dus la Schitul Darvari, care, la momentul respectiv, era biserică de mir. Stăteam pe o bancă în curte, pierdută în gânduri şi priveam cerul. Un preot bătrân, al cărui nume nu îl ştiu, s-a apropiat de mine şi mi-a vorbit. Era în anul 1978, când regimul politic stătea cu ochii pe biserică... Pe faţa acelui părinte am citit bucuria de a vedea că tinerii încă îl mai caută pe Dumnezeu. La un moment dat, bătrânul preot m-a întrebat dacă vreau să mă căsătoresc. Eu am spus că n-am niciun gând, căci sunt foarte tânără pentru asta. Preotul a continuat: “Aş vrea să vii în biserică , să-ţi citesc o rugăciune, vrei? Aşa mă bucur când văd persoane tinere care vin să-l caute pe Dumnezeu!” Îmi amintesc că preotul m-a dus la icoana Sfântului Nicolae, m-am aşezat în genunchi şi mi-a citit o rugăciune. Fix la trei luni de zile, l-am cunoscut pe soţul meu..Astăzi căsătoria mea este una fericită şi binecuvântată. Mai târziu, am vrut să mulţumesc părintelui de la Darvari, dar nu l-am mai găsit... »

Programe speciale pentru copii şi tineri



    Preoţii şi călugării de la schit au iniţiat programe speciale pentru copiii credincioşilor, care sunt învăţaţi să se roage, să se apropie mai mult de Dumnezeu, să cânte şi să picteze. Programele artistice sunt puse în valoare de sărbători când, însoţiţi de părinţi, micuţii vizitează casele de bătrâni şi orfelinatele din jur : “Pe lângă programele artistice, copiii duc şi daruri, din daniile credincioşilor, desigur. În acest demers al nostru este o pedagogie din care decurg lecţii de viaţă pentru toţi : cei instituţionalizaţi află că nu sunt singuri, iar cei care îi vizitează descoperă că sunt importanţi tocmai prin bucuria pe care o fac altora. În plus, copiii cu părinţi îşi dau seama cât sunt de binecuvântaţi. De asemenea, bătrânii sunt oameni uitaţi de familie sau care nu mai au pe nimeni.Aceşti copii le aduc o rază de lumină în vieţile lor cenuşii şi, de cele mai multe ori, văd în ei proprii nepoţi. Programele noastre mai cuprind  şi ore de catehizare  pentru tineri , în cadrul cărora sunt explicate pe înţelesul tuturor actele de credinţă.Tot pentru tineri, s-a înfiinţat un forum moderat de părinţii monahi, care îi pot ajuta să aibă o legătură strânsă cu viaţa şi învăţătura creştină. »

Călugărul
   Definiţia călugărului este aceea de « bătrân frumos », iar această frumuseţe vine din înţelepciunea cunoaşterii Lui Dumnezeu.Călugărul încearcă să facă ordine în viaţa personală ocupându-se de lucrurile esenţiale, rugându-se pentru toţi oamenii zidiţi de Dumnezeu, avându-i în vedere şi pe cei pentru care nu se roagă nimeni. Programul schitului Darvari începe dimineaţa la ora opt şi se termină târziu, după miezul nopţii. Slujbele se desfăşoară după tipicul mănăstiresc , la care se adaugă rugăciunile speciale pentru închinătorii care vin aici.

Georgeta Istrate

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu