joi, 5 martie 2015

Cultura Petreşti







 Întreaga dezvoltare a culturii Petreşti cu cele trei faze ale sale (A, A–B, B) se înscrie în cursul celui de-al treilea mileniu î. e. n., pe o durată de 500–600 ani. Se mai numeşte cultura ceramicii pictate cental-transilvănene şi are staţinea eponimă lângă Sebeş, judeţul Alba. Este răspândită, mai ales, în Podişul Transilvaniei. Materialul litic şi ceramica prezintă unele legături cu culturile Cucuteni şi Gumelniţa. Prima sa fază (A) se formează pe fondul anterior al culturii Turdaş, în partea sudică a Transilvaniei şi nord-estul Banatului (grupul Foeni). Ulterior (în fazele A-B şi B) se extinde spre est şi nord pe Valea Mureşului şi a Târnavelor, atingând zona Clujului (Beldiman, 2008, p. 65). Era o populaţie sedentară care se ocupa cu creşterea animalelor şi cultivarea plantelor. Aşezările se aflau pe malul râurilor sau în apropiere de izvoare, uneori în peşteri. Purtătorii culturii Petreşti construiau locuinţele cu platforme masive de lut pe trunchiuri despicate de arbori. Acest procedeu a fost preluat, ulterior, pe scară largă, în cultura Cucuteni. O imagine mai amplă asupra acestei culturi ne putem face studiind îndeosebi ceramica pictată bicrom şi tricrom, în faza iniţială doar cu motive geometrice unghiulare, apoi, în fazele A-B şi B se trece la motivele spiralice. Pasta, de culoare roşie şi neagră, este foarte fină, de bună calitate arderea este bine facută. Originea acestei picturi este încă neclară. Cu toate că tehnicile picturale sunt oarecum diferite, se crede că cei din cultura Petreşti au preluat decorurile din complexele culturale anterioare – Lumea Nouă-Cheile Turzii şi Turdaş. Fiindcă ceramica acestei culturi seamănă foarte mult cu cea a culturii Dimini din Thessalia, se acceptă ipoteza unei influenţe din această zonă prin migraţii. Un prim indiciu pentru susţinerea acestei ipoteze l-ar putea reprezenta definirea grupului Foeni din Banat, ca şi unele materiale din Serbia, de pe culoarul Vardar-Morava, cel prin care se asigură legătura între nordul Greciei şi Dunărea sârbească. Începutul culturii Petreşti se paralelizează cu fazele II-III ale culturii Precucuteni. Contactul dintre cele două culturi a avut loc în sud-estul Transilvaniei, rezultând aspectul Ariuşd al culturii Cucuteni, care a preluat, probabil, tehnica pictării ceramicii din cultura Petreşti şi a transmis-o în restul complexului cucutenian. Între cultura Petreşti şi culturile Gumelniţa şi Sălcuţa au existat numeroase contacte, materializate, între altele, prin preluarea picturii cu grafit în etapele finale ale culturii Petreşti (Beldiman, 2008, p. 65).
 Cert este că purtătorii culturii Petreşti au creat o ceramică pictată de ţinută artistică superioară, obţinută prin tehnica preparării şi arderii în cuptor a vaselor, ai căror pereţi fini au o rezonanţă deplină. Din păcate, realizările acestei culturi au ajuns pana la noi doar sub formă de fragmente, ceea ce îngreunează procesul de reconstituire al formelor şi mai cu seamă ritmul desfăşurării complete al motivelor geometrice trasate atat de frumos. Meritul culturii Petreşti este acela că a generalizat tehnica picturii de calitate superioară, executată înaintea arderii vaselor. Ei au transmis metoda purtătorilor complexului cultural Ariuşd – Cucuteni-Tripolie: „Cele două culturi (Petreşti şi Cucuteni) s-au dezvoltat apoi sub semnul unui sincronism parţial, cu un anumit specific care a constat în faptul că fiecare dintre fazele culturii Petreşti le-a precedat în timp pe cele ale culturii Cucuteni, faza B a celei din urmă continuând să se dezvolte încă o bună bucată de timp după încheierea procesului de dezvoltarea Petreştiului.(http://arheologie.ulbsibiu.ro/publicatii/carti/cpvm/capitolul%2054b. htm).       
 Sfârşitul culturii Petreşti se produce într-un moment corespunzător fazei Cucuteni A-B, probabil din cauza pătrunderii comunităţilor stepice de origine răsăriteană ale grupului Decea Mureşului, apoi a purtătorilor culturii Bodrogkeresztúr.

BIBLIOGRAFIE
           
- Beldiman, Corneliu, Istoria veche a românilor, Datele, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2008


Georgeta Istrate

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu