luni, 23 februarie 2015

Sistematizarea în epoca de aur - Arhitectura, prea importantă să rămână neatinsă



       Pe durata existenței sale, regimul comunist a reușit să-și exprime mesajul politic poate cel mai bine în planificarea arhitecturală din București. 

     Arhitectura, privită ca stiință ce proiectează clădirile, atât cele de locuit, cât și cele instituționale, nu putea (așa cum nu putea niciun alt domeniu științific sau cultural) să nu fie subordonată modului de gândire al sistemului totalitar comunist. Cu alte cuvinte, arhitectura era prea importantă ca să scape neatinsă, căci reprezenta unul din elementele vizibile, o carte de vizită a regimului. Așa cum am mai spus, ca să-și implementeze propriile idei și să dea viață propriei viziuni, regimul comunist a dispus ca zeci de biserici din România, cu o valoare istorică și arhitecturală inestimabilă, să fie dărâmate, pentru a face loc construcțiilor-gigant precum Casa Poporului sau Cartierul Civic. Nu spun că aceste clădiri nu ar fi utile sau importante, dar sunt de părere că puteau fi cruțate măcar  unele monumente importante vechi, care ar fi fost nu numai locuri de spiritualitate, ci și obiective turistice. Și fiindcă nu pot separa clădirile de oameni, aș aminti aici spusele părintelui  Constantin Galeriu, care atrăgea atenția asupra faptului că prin demolarea bisericilor a fost rănit un popor în sufletul său. De asemenea, domnia sa mai spunea că  orice biserică se face numai cu voia lui Dumnezeu și că  a lovi într-o biserică înseamnă a lovi în casa părintelui ceresc, în trupul Fiului Său Iisus Hristos, în trupul unui om, în trupul unui neam sfințit în Duhul Sfânt. Și pentru că  acești  comuniști, mai adăuga sfinția sa, doreau să instituie în locul lui Dumnezeu idoli, chiar Turnul Babel, pretextând pentru aceasta înfăptuirea unui plan de  sistematizare. (Anania, 1995, p.7-8).
    Totul a început cu legea din 1974, cu privire la sistematizarea teritoriilor, care a adus în prim-plan  ideea de reconstrucţie urbană.
    Potrivit unui articol din legea mai sus menționată, această sistematizare avea ca scop organizarea judicioasă a teritoriului ţării, zonarea funcţională, stabilirea normelor pentru construcţii şi spaţii, echipările şi lucrările pentru îmbunătăţirea mediului şi punerea în valoare a monumentelor istorice. Totul părea frumos și chiar dacă această sistematizare luase amploare în întreaga țară prin anii 1970-1980, nimeni nu-și imagina că centrul Bucureștilor poate fi în primejdie. Ideile lui Nicolae Ceaușescu în ceea ce privește arhitectura Bucureștiului aveau să schimbe semnificativ fața acestui oraș. Dacă în trecut s-au făcut eforturi pentru menținerea centrului istoric și integrarea monumentelor în ariile nou construite, acum acesta avea să fie distrus. Sigur, acum toate proiectele se focalizau pe construirea Centrului Civic. Prin urmare, între anii 1968 şi 1989 au fost distruse, cu scopul sitematizării, douăzeci  de biserici bucureştene,  au fost mutate alte opt  biserici şi multe altele au fost mutilate, ca să nu mai vorbim de nenumăratele monumente şi unităţi de cult  care au fost distruse pe tot teritoriul ţării.

Bibliografie 

-  Anania, Lidia, Arh., Arh. Cecilia Luminea, Arh.Livia Melinte, Arh.Ana-Nina Prosan, Arh.Lucia Stoica, Arh.Neculai Ionescu-Ghinea, Bisericile osândite de Ceaușescu, București 1977-1989, Editura Anastasia, lucrare tipărită cu ajutorul Fundației Soros pentru o Societate deschisă,  București 1995.

Georgeta Istrate

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu