Pe durata existenței sale, regimul comunist a reușit să-și exprime
mesajul politic poate cel mai bine în planificarea arhitecturală din București.
Arhitectura, privită ca
stiință ce proiectează clădirile, atât cele de locuit, cât și cele
instituționale, nu putea (așa cum nu putea niciun alt domeniu științific sau
cultural) să nu fie subordonată modului de gândire al sistemului totalitar
comunist. Cu alte cuvinte, arhitectura
era prea importantă ca să scape neatinsă, căci reprezenta unul din elementele
vizibile, o carte de vizită a regimului. Așa cum am mai spus, ca să-și
implementeze propriile idei și să dea viață propriei viziuni, regimul comunist
a dispus ca zeci de
biserici din România, cu o valoare istorică și arhitecturală inestimabilă, să
fie dărâmate, pentru a face loc construcțiilor-gigant precum Casa Poporului sau
Cartierul Civic. Nu spun că aceste clădiri nu ar fi utile sau importante, dar
sunt de părere că puteau fi cruțate măcar
unele monumente importante vechi, care ar fi fost nu numai locuri de
spiritualitate, ci și obiective turistice. Și fiindcă nu pot separa clădirile
de oameni, aș aminti aici spusele părintelui
Constantin Galeriu, care atrăgea atenția asupra faptului că prin
demolarea bisericilor a fost rănit un popor în sufletul său. De asemenea,
domnia sa mai spunea că orice biserică
se face numai cu voia lui Dumnezeu și că
a lovi într-o biserică înseamnă a lovi în casa părintelui ceresc, în
trupul Fiului Său Iisus Hristos, în trupul unui om, în trupul unui neam sfințit
în Duhul Sfânt. Și pentru că acești comuniști, mai adăuga sfinția sa, doreau să
instituie în locul lui Dumnezeu idoli, chiar Turnul Babel, pretextând pentru
aceasta înfăptuirea unui plan de
sistematizare. (Anania, 1995, p.7-8).
Totul a început cu legea din 1974, cu privire la sistematizarea
teritoriilor, care a adus în prim-plan
ideea de reconstrucţie urbană.
Potrivit unui articol din legea mai sus menționată, această
sistematizare avea ca scop organizarea judicioasă a teritoriului ţării, zonarea
funcţională, stabilirea normelor pentru construcţii şi spaţii, echipările şi
lucrările pentru îmbunătăţirea mediului şi punerea în valoare a monumentelor
istorice. Totul părea frumos și chiar dacă această sistematizare luase amploare în
întreaga țară prin anii 1970-1980, nimeni nu-și imagina că centrul Bucureștilor
poate fi în primejdie. Ideile lui Nicolae Ceaușescu în ceea ce
privește arhitectura Bucureștiului aveau să schimbe semnificativ fața acestui
oraș. Dacă în trecut s-au făcut eforturi pentru menținerea centrului istoric și
integrarea monumentelor în ariile nou construite, acum acesta avea să fie
distrus. Sigur, acum toate proiectele se focalizau pe construirea Centrului
Civic. Prin urmare, între anii 1968 şi 1989 au fost distruse, cu scopul
sitematizării, douăzeci de biserici
bucureştene, au fost mutate alte
opt biserici şi multe altele au fost
mutilate, ca să nu mai vorbim de nenumăratele monumente şi unităţi de cult care au fost distruse pe tot teritoriul
ţării.
Bibliografie
- Anania, Lidia,
Arh., Arh. Cecilia Luminea, Arh.Livia Melinte, Arh.Ana-Nina Prosan, Arh.Lucia
Stoica, Arh.Neculai Ionescu-Ghinea, Bisericile osândite de Ceaușescu,
București 1977-1989, Editura Anastasia, lucrare tipărită cu ajutorul Fundației
Soros pentru o Societate deschisă,
București 1995.
Georgeta Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu