România-i ţara mea: Ștefan Luchian, pictorul florilor 4

" Concepția lui Luchian despre artă s-a integrat mereu pe o traiectorie care a contrazis arta academistă a timpului său, artă care era aservită unor gusturi de salon, reticentă oricărei înnoiri și ostilă reprezentării realiste a vieții. Pictura lui a fost în aceleași timp un semn al atitudinii de protest social, prin faptul că a redat viața de trudă a muncitorilor și a evocat condiția mizeră și socială a mahalalelor de odinioară. Regăsim astfel în tematica sa oameni nevoiași și umili, cu personalități de netăgăduit care au găsit în Luchian un perfect rezoneur de o neîngrădită afecţiune. Mai receptiv la nevoile și suferințele altora decât la propria boală, Luchian le-a înfățișat fără ostentație, cu discreție și cu o mare sinceritate " (sursă text : https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98tefan_Luchian)

Portret de femeie - Mărioara

Crizanteme în vas gri

”Lumina, într-un tablou, dacă cade frumos, la locul ei, e mai prețioasă decât lumina soarelui pentru un pictor, se înțelege ” ( ”Luchian și originile spiritului modern în pictura românească ", autor Theodor Enescu, Monitorul Oficial, Editură și Tipografie, București 2015, pagina 99 )

Safta florăreasa

” Dragostea lui Luchian pentru lumea celor nevoiași , îi inspiră și o seamă de portrete compoziționale . În întreaga sa operă portretistică nu întâlnim însă niciun personaj oficial , nici un portret de aparat monden, ci numai figuri ale unor oameni de care s-a apropiat prin afinități sufletești: muncitori, lăutari, cerșetori și florărese , țărani sau membri ai familiei sale. Safta florăreasa este un portret conceput mai mult decorativ, printr-o cloazonare a formei în suprafețe de culoare închise puternic în contururi lineare , ce strâng corpul mlădios al tinerei femei, rezolvându-i silueta într-o caligramă plină de gtație și fermitate. Atitudinea elegantă , gestul firesc , înclinarea cochetă a capului , nostalgica privire și ținuta demnă , conferă portretului noblețe”
( Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România, Galeria Națională, Arta Românească Modernă și Contemporană, Ghid, Editura Meridiane, București 1965, pagina 51).

" Solitar și izolat în aspirațiile sale, urmărindu-și singularul țel pe căi întotdeauna dificile, intr-o ambianță artistică indiferentă, străină, pentru mult timp, de preocupările sale, Luchian a fost în același timp stăpânit de o necontenită și chinuitoare curiozitate și dominat de un temperament neimblânzit. A fost deci normal ca opera lui să fie lipsită de coeziune și densitate. Ceea ce nu înseamnă că nu trebuie privită în totalitatea ei. Numai astfel poate fi înțeleasă valoarea ei singulară, aceea de a fi încorporat și oferit picturii românești, într-un moment decisiv al istoriei sale, câteva cuceriri esențiale ale gustului artistic modern. Asimilând aceste cuceriri, Luchian le-a tradus într-un limbaj personal, care tocmai prin forța personalității sale creatoare a atins expresia națională”

( Luchian și originile spiritului modern în pictura românească ", autor Theodor Enescu, Monitorul Oficial, Editură și Tipografie, București 2015, pagina 9)

Moș Nicolae cobzarul

” În tabloul Moș Nicolae Cobzarul, pictorul se vede în altfel animat de o duioasă dragoste de oamenii aceleiași categorii sociale . Lăutarul pare interiorizat de o durere umană pe care cântecul său authentic și simplu , întocmai ca această pictură , i-o comunica artistului” ( Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România, Galeria Națională, Arta Românească Modernă și Contemporană, Ghid, Editura Meridiane, București 1965, pagina 51).

Mere

Satul Bănești

" Încă din timpul vieții Luchian era considerat reprezentantul spiritului modern și pictorul a cărui operă deschidea o nouă epocă în pictura românească. Această idee care s-a impus contemporanilor de la primele apariții ale artistului în expozițiile de la sfârșitul secolului trecut, a devenit o convingere pentru noua generație de pictori din jurul anului 1908. După treizeci de ani, cu ocazia unei mari expoziții comemorative, istoricii de artă o confirmau, subliniind direcțiile esențiale ale evoluției picturii moderne care puteau fi identificate în stilul atât de personal al lui Luchian. Astăzi, la o jumătate de secol de la moartea lui, timp în care pictura românească a cunoscut o remarcabilă inflorire, importanța istorică a lui Luchian se impune în continuare atenției noastre. Cunoaşterea semnificației ei complexe este indispensabilă nu numai fundamentării unei judecăți critice complete asupra operei sale, dar și pentru explicarea unui moment important al istoriei artei românești, anume acela al întrării ei definitive în marele curent de europenizare a artei care se accentuase o dată cu impresionismul” ( " Luchian și originile spiritului modern în pictura românească ", autor Theodor Enescu, Monitorul Oficial, Editură și Tipografie, București 2015, pagina 7)