Ștefan Luchian " a reușit să fixeze în memorie «splendorile scânteietoare» ale peisajului românesc, pe care l-a redat într-o serie întreagă de opere, adevărate miracole de simplitate și de finețe, de sinteză cromatică și arhitecturală a formelor, de colorit strălucit și delicat totodată. Referindu-se la arta picturii, Luchian spunea : «... Natura nu trebuie s-o imiți, nici să o copiezi, trebuie să lucrezi în felul ei... Cum se poate lucra în felul ei? Să știi să observi, asta-i cheia... Natura îți dă povețe, când te pricepi să observi. Noi, artiștii, privim cu ochiul, dar lucrăm cu sufletul» (Vasile Drăguț : Ștefan Luchian, Editura Meridiane, București, 1968)
Sursă text : Wikipedia.
Garoafe roșii și albe
"Prieten al poeților și literaților în genere, frecventând cafenelele în care aceștia aveau obicei să se întâlnească, Luchian face parte dintre spiritele de avangardă ale artei noastre (...). Pictând flori, Luchian caută parcă să descifreze viața ce pâlpâie în flacăra de culoare a corolelor, impulsurile spre lumina ce le arcuiesc lujerele, dragostea lor de soare. Când portretizează Crizanteme, Garoafe, Trandafiri sau Gura leului, pictorul le imprimă un aer de modestie, grupându-le în hore fraterne și fixându-le în ulcele de pământ, traducând în formă, în angobă și în smalțul lucitor sentimentul estetic al țăranului de la noi" (Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România, Galeria Națională, Ghid Arta românească modernă și contemporană, Editura Meridiane, București, 1965, paginile 50 - 54).
Trandafiri în vas de pământ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu