Ștefan Luchian, pictorul florilor 1

    "Ștefan Luchian a fost unul dintre cei mai mari pictori români moderni, unul dintre continuatorii lui Nicolae Grigorescu, dar și un veritabil creator de școală, model la rândul lui pentru tinerele generații de artiști care i-au urmat" (Text MNAR).

O surpriză neașteptată

         Ștefan Luchian este unul dintre marii noștri pictori, foarte iubit de români. O parte dintre lucrările sale sunt expuse în expoziția permanentă a Galeriei de Artă Modernă Românească a MNAR. A fost numit pictorul florilor fiindcă ele constituie principala sa temă picturală. Când vizitatorii intră pe sala în care sunt expuse lucrările sale, au o reacție specială. Unii nu se pot abține să exclame cu voce tare: Luchian!!!, ca și cum ar regăsi o veche și încântătoare cunoștință, ca o surpriză neașteptată. Alții îi privesc îndelung tristul și misteriosul portret ca și cum ar comunica telepatic. 

     

Autoportret , detaliu

Garoafe roșii și albe

Florile, singurele subiecte accesibile 


  "Întreaga lui creație este marcată de interesul pentru natură, pentru flori, cu exuberanța lor cromatică. Dar începând din 1908, de când, grav bolnav, este obligat să se izoleze în propria locuință, florile îi rămân singurele subiecte accesibile" ( Text MNAR).


Gura leului

Simbolul suferinței...

    "Preferatele pictorului rămân anemonele care amintesc de lacrimile vărsate de Afrodita pentru frumosul Adonis, ucis de Ares. În contextul creației lui Luchian, anemonele sunt de fapt simbolul destinului său tragic, simbolul prin excelență al suferinței sale, dar și al speranței" (Text MNAR).

” Am venit să revăd anemonele lui Luchian”


     Femeile și copiii îi adoră în mod special florile atât de viu colorate, de parcă acum au fost aduse din grădini de paradis. Iar anemonele... ah, anemonele! Deși atât de frumoase, stârnesc deopotrivă admirație și tristețe. Într-o zi, un vizitator se tot uita la anemone, se tot învârtea de colo colo. Mi-a atras atenția fascinația lui pentru aceste flori și l-am privit mai atent. Avea un tricou galben pe care erau câteva pete de culoare. M-am apropiat și l-am întrebat : sunteți pictor? Da, mi-a răspuns. Am venit să revăd anemonele lui Luchian, a continuat el. În ziua aceea, în clipa aceea  cunoșteam un mare artist al României : Murivale Mureșan Vasile. La puțin timp, aveam un tablou cu anemone pictat de el. Ce chestie!

      "Lucrarea Anemone din 1908 este o capodoperă a picturii românești, atât prin profunzimea sentimentului inclus cât și prin marea economie de mijloace, ce amintește armonia cromatică a artei populare de care artistul se simte atât de legat. Aspectul material, tactil, mergând spre mătăsos și catifelat, al petalelor străvezii, cărnoase și umede, este redat în câteva tonuri, luminozitatea corolelor este obținută prin tonuri intense, pline, puse cu pastă grasă, saturată, viguros așternută, în tușe spontane, late, de spatulă, fără contraste de umbre și lumini ci numai prin juxtapunere de culori " (Album-ghid, Muzeul de Artă al RPR, pagina 54).

     "Octavian Paler observa cu îndreptățire :"A vedea florile lui Luchian fără a ști ce se află în spatele frumuseții lor ar echivala cu gestul de a smulge dinlăuntrul corolei anemonelor grăuntele de frig, de noapte, care face ca petalele să ardă și mai intens. Despărțirea creației lui Luchian de suferința lui ne-ar priva de cel mai clar exemplu în pictura noastră că suferința nu dă talent, dar pune un om talentat la o răspântie de unde poate ieși un învins sau un învingător "(Text MNAR).

Vas cu albăstrele 


  "Naturile moarte cu flori devin fereastra pictorului către frumusețea naturii, dar și o punte de legătură între lumea reală și cea interioară, o expresie a trăirilor și sentimentelor sale. Compozițiile cu flori (garofițe, crăițe, maci, anemone) de o mare diversitate, iradiază o puternică lumină interioară și invită la meditație" (Text MNAR) .