Nichita Stănescu a plecat dintre noi de vreo 35 de ani, spune pictorul. Dar el are încă
o flacără, el este iubit…
I-am făcut două portrete. Vai, ce portrete! O să le expun la Muzeul Literaturii…
Lumina
de divinitate
Zice,
stai puțin! Nichita Stănescu era conștient de starea excepţională de
creativitate în care se află. Vreau doar să precizez că lucrurile astea vin
când vor ele . De Nichita se spune că, între
30 și 40 de ani, nu a avut stare
de genialitate! El a avut starea asta de grație în ultimii zece ani ai vieții
sale. Atunci a fost ceva ieşit din comun.
Nichita era deja cântărit! Era ştiut, verificat și pus într-o formulă aproape
nouă a spusului. El a înnoit un pic limba, domnule!!! A reinventat-o. S-a
reinventat pe el însuşi. Prin el erau sedimentate multe culturi. Nichita era un
om care a studiat, a schimbat sintaxa în literatură. Ăsta nu este un lucru
tocmai ușor. Poezia lui este aproape senzitivă. Te cucerește, pentru că are un
fel de libertate asumată. Are o inocență de copil. Omului stil genialitate îi place să inventeze, să se inventeze,
este jucăuș. Dacă ucizi copilul ăla din
tine, te duci spre o bătrânețe. Iar bătrânețea poate fi foarte frumoasă câtă vreme
tu încă mai ai spiritul cald și vesel de
copil. Ai încă lumina aia… Știi, copilul
are o lumină de divinitate!!!!!
Georgeta Istrate
P.S. Fotografiile sunt
luate de pe pagina de Facebook a artistului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu