Golul
istoric
Îl rog să îmi explice despre etapa aceasta în
care ne aflăm într-o zonă a morți. “A morții, pentru că aici este o paletă
solară, iar în partea aceasta este o paletă rece”.
Și pe asta
ai simțit-o? Da, după întâlnirea omului cu personajul cu umbrelă, corpul
continuă… vreau să spun că noi, după ce nu mai suntem, începem să fim
povestiți, imediat după moarte. Știi, 40 de zile, așa vine în creștinătate, dar
pe om îl mai ai în memorie un timp până ce
amintirea lui ușor, ușor, se estompează. Pe urmă, vine o vreme când se
estompează atât de tare încât apare golul istoric. Golul istoric apare atunci
când nu mai sunt personaje. Spațiul este gol. Apoi vezi ca el iese. Și când
dispare ultimul care te-a cunoscut, tu nu mai exiști .
-Tu făcut această simulare a trecerii dincolo?
Da! Când stai pe un proiect din asta atâta
timp, pentru că eu am realizat aici cam o mie de portrete care s-au reluat. Cum să-ți spun,
eu știu pe cine reprezintă fiecare dintre aceste lucrări!
Uite, la intrare, am valijoara aia în care am
vreo 500 de portrete. Și eu le-am reluat pe fiecare. Pur și simplu, le puneam jos,
mă uitam din nou la portret și îl
reproduceam.
Lapislazuli...
Mă fascinează fondul acela albastru.
Culoarea asta mi-a plăcut mereu. Îl întreb dacă are vreo semnificație : da, mă
joc cu povestea de lapislazuli!
A,
tot acolo ajungem! Da, eu fac referire foarte departe în timp. Nu întâmplător
îl reinvoc pe Ghilgameș, el are prima
poveste de felul ăsta. Ea există! Nu trebuie să zicem: a fost ceva scris și
înainte!
Georgeta
Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu