marți, 30 ianuarie 2018

Pictorul Murivale Mureşan Vasile - Despre Cumințenia lui Brâncuși





O frumuseţe  simplificată








    Pictorul Murivale Mureşan Vasile  spune, cu inocenţa unui copil, că venit să mai vadă anemonele lui  Luchian. Râde, apoi arată spre “Cuminţenia pământului”. O priveşte cu uimire şi adaugă: … “Da’  uite că m-am întâlnit cu frumuseţea asta ! … Frumuseţea asta atât de simplificată şi atât de …cum să spun? Nişte forme de zici că le-a cioplit un copil. Că de aia există o anumită puritate în lucrarea asta!... puritate pe care o ai într-adevăr la tinerețe… Ea este făcută în România, dacă nu mă înșel…”



Poţi fi dramatic şi pe lumină




    “ Mă uit acum la această lucrare şi parcă vine o undă, o ceva, spre mine. Eu cred că, atunci când Brâncuşi a făcut Cuminţenia pământului,  nu a fost foarte fericit. Cred că a fost foarte trist.

   Noi, artiştii, am picta zilnic lucruri fericite, aşa încât lumea să uite că mai există şi moarte. Să zică: da, viaţa asta e frumoasă la nesfârşit. Şi să pictăm aşa într-o bucurie…

     Foarte interesant, eu am învăţat de la van Gogh că pot fi dramatic şi pe lumină. Tot timpul fug de aria asta, să-i zicem întunecată, a Universului, dar are  şi ea frumuseţea ei - este adevărată, face parte din realitate!”









Magia lucrării




   “Cuminţenia pământului” a fost realizată în anul 1907 şi este atât de simplă încât mă duce cu gândul la figurinele neolitice. Sculptura îşi merită numele, căci întruchipează o fiinţă liniştită, care îşi ţine genunchii strânşi, mâinile împreunate sub sâni şi are o privire absentă, absentă, absentă. Stând mai multă vreme în preajma ei, privind-o, înconjurând-o, mi-am dat seama că tocmai această postură de fiinţă neagresivă, dulce chiar, degajă o putere de atracţie irezistibilă. Dincolo de faptul că a fost mediatizată, disputată, comentată, are ceva magic în ea, în sensul bun al cuvântului. Prezenţa ei în Sala Brâncuşi dă o notă specială încăperii, ca o energie pe care o simţi treptat până te cuprinde cu totul…

  La prima expunere la care a participat, respectiv 1910,  nu s-a bucurat de admiraţia publicului. Lucrarea, expusă acum la MNAR,  este privită cu încântare de multă lume, în aceeaşi măsură în care pe alţii îi lasă indiferenţi…



Georgeta Istrate


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu