marți, 30 ianuarie 2018

Pictorul Murivale Mureşan Vasile - O mie de bulgări de fericire





“Sunt un artist al timpului meu”

  

   Are 61 de ani, dar sufletul de 16. Şi-a păstrat inocenţa intactă şi trece peste încercări cu inteligenţă şi umor.  Orice ţine de artă îl interesează, iar  ceea ce  crede că i  se potriveşte, experimentează. Nu poţi să-l ţintuieşti  într-un stil artistic , el face parte din toate. De altfel, mărturiseşte  despre sine că  : “sunt un artist al timpului meu”.

Galben ca soarele 

  
   Atunci când  Adrian Ghenie a participat  la  Bienala de la Veneţia,  am propus ca sala să fie plină de bulgări de fericire…
   Îl întreb: ce sunt aceşti bulgări de fericire de care îmi vorbiţi?
   Îi face plăcere să povestească, iar când o face, intră instant într-o stare de bucurie și entuziasm.
-        Erau nişte bulgări  de culoare galbenă, iar sala ar fi fost plină de aceste surprize… Lumea s-ar fi întrebat : o, dar ce este asta?
 Am râs zgomotos şi am întrebat: cum adică bulgări de fericire? Cum v-a venit ideea asta atât de …colorată, atât de solară ?
- M-a  inspirat  Prințul Fericit al lui Oscar Wilde.
 -A, zic, așa se explică galbenul acesta. E ca aurul în care era poleit trupul prințului. E o bucurie și o tristețe în același timp…

O artă care se dăruieşte


 El continuă :
   - Am avut ocazia să pun în practică această idee în anul 1999, când am făcut un Performance într-un spațiu, ce-i drept neconvențional, expunându-mi bulgării de fericire la Paris, în Franța, vizavi de Hotel 13, Rue des Beaux-Arts. Am împrumutat de la prinț bucuria de a dărui, indiferent de prețul pe care trebuie să-l plătești. Asemeni lui, am făcut o artă care se  dăruiește. De-a lungul timpului, am oferit aproximativ o mie de bulgări de fericire. Râde. Apoi continuă: În Muzeul de Artă Comparată din Sângeorz-Băi, există 33 de astfel de bulgări de fericire. Pe aceștia i-am creat pentru Maxim Dumitraş. Să ştii că  nu este singurul loc în care am oferit astfel de daruri. În  Paris de exemplu, am oferit acești bulgări de fericire de două ori, la distanţă de 10 ani. Și la noi, în faţă la Căminul Artei, tot la distanţă de zece ani, am oferit 50 de bulgări de fericire, numerotați.
  Întreb, aţi  fost răsplătit de oameni măcar cu un zâmbet? Cu alte cuvinte, i-ați făcut fericiți pe semenii dumneavoastră?
-    Cred că da, măcar pentru câteva clipe…Râde. Apoi, ca o surpriză în exclusivitate, îmi spune:
-   Ei, mi-a    venit o idee și mai neobișnuită. Când o să mor, o să îmi pun un bulgăre de fericire la  mormânt. Probabil voi scrie şi un epitaf, care o să sune  cam aşa: “toată viaţa am căutat să fiu ca un bulgăre de fericire. Apoi continuă: noi, de fapt, căutăm povestea asta, starea asta de fericire. Sper s-o găsim fiecare dintre noi…

Georgeta Istrate 

 https://www.youtube.com/watch?v=o8i4tj9BMO0&t=140s

 https://www.youtube.com/watch?v=clvEXhQcB0U

 https://www.youtube.com/watch?v=54Twn4KZJIk

Un comentariu: