luni, 28 septembrie 2015

Tehnici de vindecare - Ama Deus 2



Inspir pe Ama, expir pe Deus



   “Ia un scaun şi vino lângă noi!” mi-a spus Aurelian Curin înaintea începerii demonstraţiei de vindecare Ama Deus, la grupul său de studiu. N-am putut să încep decât cu întrebarea: crezi într-adevăr că, în urmă cu mii de ani, personaje venite din alte lumi au venit pe pământ să-i înveţe pe guarani arta vindecării?!
   “Este posibil, de ce nu? Este o aroganţă să spunem  că Dumnezeu ne-a creat doar pe noi în Univers, nu crezi?” 
   Tac... Maestrul începe sesiunea demonstrativă de vindecare cu unul dintre cursanţi. Închide ochii şi rosteşte clar: “ Ama Deus! Inspir pe Ama, expir pe Deus”. Când toţi se concentrează cu mâinile pe pacientul care spune că simte furnicături peste tot, nu mă pot abţine şi îl rog să-mi explice ce se întâmplă. Zâmbeşte: “Aaaaa, acum avem o multitudine de palme pe un singur om”. Apoi, foarte serios, îmi dă şi răspunsul aşteptat: “furnicăturile şi senzaţia de căldură  sunt date de energiile care circulă. Dacă ţinem toţi mâinile pe un singur om, concentrându-ne, omul acesta primeşte într-un timp mai scurt o cantitate mai mare de energie. Dacă ar fi doar un vindecător, ar trebui mai mult timp pentru a obţine acelaşi rezultat”. Unde-s mulţi puterea creşte, zic. “dar şi spaţiul se umple!”, glumeşte maestrul. Am vrut să ştiu dacă energia Reiki este diferită de energia Ama Deus şi am aflat că este vorba despre aceeaşi Energie Universală , accesată diferit, ca şi la undele radio, frecvenţele diferite: “Respiraţia Divină conduce energia vindecătoare. Ca să ajungi la esenţa vindecării holistice, adaugă domnul Curin, trebuie să devii una cu lumina pură a divinului şi să o simţi cu fiecare fibră a ta”.
  Cecilia, o tânără cursantă,  acceptă să-mi spună câteva cuvinte despre ceea ce a simţit în timpul demonstraţiei: “ energia tuturor colegilor, înainte şi după ce au pus mâinile pe mine. La un moment dat nu am mai putut face diferenţa  pentru că  energia tuturor s-a unit parcă într-una singură. Simţeam cum circulă de sus în jos şi de jos în sus, cercetând parcă fiecare celulă a trupului meu şi îndreptându-se spre locurile cu probleme. Este ceva minunat. Progresiv, aveam senzaţia de umplere însoţită de linişte”. 


Georgeta Istrate

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu