În urmă cu
câțiva ani, am fost prezentă la Sfințirea Marelui Mir, pe când Preafericitul
Patriarh Teoctist era încă printre noi. Pentru că ritualul este mereu
același, o să postez articolul și pe acest blog.
Marele Mir
“Iar cel ce ne întăreşte pe noi împreună cu voi, în Hristos, şi
ne-a uns pe noi este Dumnezeu, Care ne-a şi pecetluit pe noi şi a dat arvuna
Duhului, în inimile noastre. ” (2 Corinteni, cap.1)
În Joia mare de anul acesta este frig şi soarele nu dă
semne să răsară, ca şi cum ar protesta în amintirea patimilor Mântuitorului.Râuri
de oameni se îndreaptă spre Biserica Sf.
Spiridon Nou pentru slujbă, unde ştiu că vor fi martori ai unui eveniment excepţional, de importanţă majoră
pentru biserica ortodoxă autocefală,
atât din punct de vedere canonic cât şi teologic: sfinţirea Sfântului şi Marelui
Mir care se face o dată la 4-5 ani, în funcţie de numărul de eparhii şi de
lucrarea pastoral misionară din cadrul bisericii .Sfinţirea are loc numai în
Joia Patimilor, amintind de femeia păcătoasă care a spălat picioarele
Mântuitorului şi le-a uns cu mir: “Deci Maria, luând
o litră cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a
şters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului”(Ioan,
cap.12). La Sfânta Liturghie ocazionată de rânduiala solemnă a sfinţirii
Sfântului şi Marelui Mir sunt aşteptaţi membrii Sfântului Sinod împreună
cu Preafericitul Patriarh Teoctist…
Preparat în primele trei zile ale Săptămânii Patimilor
Dintr-o maşină se descarcă cele 12 recipiente a câte 25 de litri , pline
cu mir. Acesta a fost preparat în paraclisul “Sfântul Ioan Botezătorul” al Mănăstirii Antim, după o rânduială solemnă, în
primele trei zile ale săptămânii Patimilor. Preoţi, călugări şi chimişti au
preparat mirul după o reţetă specială .Totul a început luni dimineaţă, după
utrenie, când au fost sfinţite cu aghiasmă
materiile şi vasele folosite la
alcătuirea mirului.Pe toată perioada preparării s-au spus rugăciuni şi tot procesul a fost supervizat de înalţii
prelaţi ortodocşi.Astfel, în vinul alb s-au fiert, la foc mocnit, 38 de plante
amestecându-se continuu pentru a nu se arde şi a compromite culoarea mirului :sunătoare, scorţişoară, smirnă,
nucşoară, măghiran, cuişoare,piper, stânjenel, lemn de aloe, până la 38 de
esenţe.După ce fiertura s-a răcit, s-a reluat fierberea combinând decoctul de plante cu uleiul curat de
măsline.Când totul a dat în clocot, s-au adăugat răşinile naturale de mosc, stirax, terebint şi diverse balsamuri
care s-au fiert până la topire.Apoi produsul a fost filtrat şi s-au adăugat
alte uleiuri esenţiale de trandafir, iasomie, scorţişoară etc.După prepararea
amestecului, ca simbol al continuităţii harice a vieţii sacramentale, peste
mirul proaspăt preparat s-au adăugat doi litri de mir rămas neconsumat de la sfinţirea precedentă ,
adică în data de 2 mai, 2002. Mirul rezultat,cam 300 litri, a fost turnat în
vasele noi şi dus în altar,în aşteptarea sfinţirii.Anul acesta, mare parte din
ingredientele folosite la prepararea mirului au fost aduse din Bulgaria, Egipt
şi Grecia.
Păstrat la loc de cinste
Sfântul şi Marele Mir se
prepară şi se sfinţeşte atunci când
cantitatea de mir existentă este aproape de epuizare. Este folosit la Taina
Mirungerii care se administrează fiecărui credincios o singură dată, după
Botez, la sfinţirea şi resfinţirea bisericilor, îndeosebi a altarelor, precum
şi la sfinţirea antimiselor (o pânză de in sau mătase fără de care nu se poate
oficia Sfânta Liturghie.) Multitudinea de plante, răşini, mirodenii şi uleiuri
parfumate ce intră în alcătuirea Sfântului şi Marelui Mir simbolizează bogăţia darurilor Sfântului Duh.Prima sfinţire a avut loc la 25 martie 1882, în catedrala
mitropolitană din Bucureşti, pe vremea mitropolitului Calinic Miclescu.Aceasta
este a 20-a sfinţire a Sfântului şi Marelui Mir şi a patra în cei 20 de ani de când P.F. Teoctist se află
în fruntea Bisericii Ortodoxe.Anul acesta a intervenit o mică modificare în
distribuirea Sfântului şi Marelui Mir, în sensul că fiecare ierarh al Sfântului
Sinod va primi în dar o sticluţă de 250 mililitri, restul urmând să fie păstrat
la sediul central al patriarhiei de unde, în funcţie de necesităţi, va fi
distribuit episcopiilor ortodoxe româneşti din ţară şi din străinătate, ca o mărturie vizibilă a unităţii şi comuniunii tuturor
creştinilor. Datorită importanţei pe care o are în viaţa bisericii, Sfântul şi
Marele Mir este păstrat la loc de cinste, în altar.
“Iată, acest mir
s-a făcut mir sfinţit!”
Rând pe rând sosesc episcopi şi arhiepiscopi,
mitropoliţi, toţi membri ai Sfântului Sinod, printre care Mitropolitul
Laurenţiu Streza al Ardealului; P.S.Sebastian Ilfoveanu; Teodosie, arhiepiscop
al Tomisului; episcopii vicari patriarhali Vincenţiu Ploieşteanu şi Ciprian
Câmpineanu...În total 39 de ierarhi dau strălucire Bisericii Sfântul Spiridon
Nou.Este o adevărată sărbătoare pentru creştinii care nu se sfiesc să se
apropie şi să-i atingă, cerând binecuvântare.Pe culoarul format din credincioşi,
Preafericitul Părinte Patriarh se opreşte mai întâi la racla în care se află
părticele din moaştele Sfântului Spiridon. Cu toate că bliţurile
aparatelor de fotografiat îl urmăresc din toate părţile, patriarhul îşi
continuă liniştit misiunea. Se roagă preţ de câteva minute, după care sărută
moaştele.Apoi, îşi continuă drumul spre altar, binecuvântând capetele plecate
şi fericite că-l pot atinge.
Corul liturgic răsună îngereşte
în biserica înaltă de patruzeci de metri.Smeriţi, credincioşii se închină
înălţându-şi sufletele către cer odată cu începerea Sfintei Liturghii a Sfântului Vasile cel Mare, oficiată de înalţii ierarhi, ale căror glasuri îi dau
viaţă.Pe margini stau cu genunchii plecaţi cei mai umili dintre ei,
ascunzându-şi feţele în palme. Lumina
puternică a candelabrelor dezvăluie frumuseţea
acestei biserici care îţi taie respiraţia.Este cea mai mare din Bucureşti. Arhitectura
şi elementele decorative în stil
neogotic şi neobizantin ca şi pictura lui Gheorghe Tattarescu îi dau clasă şi,
în aceste momente, pare că participă cu toate elementele ei la Sfânta
Liturghie.Vasele strălucitoare
purtătoare de mir se află în altar, descoperite şi înconjurate de preoţi.
Parfumul mirului învăluie toată adunarea.Se spun patru rugăciuni de prefacere a materiei în Sfântul şi Marele
Mir”Doamne, trimite peste acest Mir
Duhul Tău cel Sfânt, fă-l pe acesta ungere pământească, ungere
duhovnicească, apărător vieţii, sfinţitor sufletelor şi trupurilor, untdelemn
al bucuriei care a fost cu-adevărat mai
înainte în vremea veche...”Apoi se rosteşte epicleza specială pentru sfinţire:
“Se sfinţeşte mirul acesta cu puterea,
cu lucrarea şi cu pogorârea Sfântului Duh, în numele Tatălui şi-al Fiului şi-al
Sfântului Duh, Amin,” urmată de
afirmarea:”Iată, acest mir s-a făcut mir sfinţit, în numele Tatălui
şi-al Fiului şi-al Sfântului Duh, Amin.” Corul cântă dumnezeieşte ridicând
parcă spre cer sufletele tuturor.Psalmii lui David vorbesc despre măreţia şi
puterea Celui Prea Înalt, înfiorând inimile însetate de veşnicie.
Pruncul uns la botez biruieşte moartea
« Doamne, Doamne, caută din
cer şi vezi şi cercetează via aceasta pe care a zidit-o dreapta Ta şi o
desăvârşeşte pe ea…Pace tuturor ! » Din faţa altarului ni se explică importanţa
Sfântului şi Marelui Mir :”Momentul sfinţirii marelui Mir este o afirmare a
unităţii bisericii noastre în comuniune de dragoste şi viaţă în Hristos cu sfinţii apostoli şi sfinţii
părinţi din toate timpurile...Sfânta Taină a Mirului este cincizecimea
personală care, după cuvântul sfânt,
conferă celui botezat şi miruit numele
de creştin şi-l face un alt Hristos, asemenea Mântuitorului Hristos, unsul prin
excelenţă...Biserica noastră ortodoxă ne învaţă că omul se mântuieşte prin
unirea sa cu Hristos reactualizând viaţa şi faptele Mântuitorului prin viaţa
sacramentală a bisericii...Toate tainele bisericii gravitează în jurul sfintei
euharistii, iar prin Sfânta Liturghie se actualizează în fiecare timp şi spaţiu
prezenţa concretă a Mântuitorului prin întreaga sa iconomie mântuitoare... ”
Preafericitul Patriarh spune despre Marele Mir că “ se acordă această harismă
generală tuturor credincioşilor ale
căror trupuri, datorită tainei sfântului botez prin afundare, ungere cu Sfântul şi Marele Mir a
tuturor simţurilor: frunte, piept şi toate încheieturile, şi euharistie, devin trupul lui Hristos…Pruncul uns biruieşte
moartea aşa cum a biruit-o Iisus.” Corul liturgic răzbate dincolo de zidurile
bisericii până departe.Poate de aceea credincioşii s-au adunat în număr atât de
mare încât la sfârşitul slujbei nici nu mai aveau loc în biserică…
Biserica Sfântul Spiridon, paraclis patriarhal
Biserica « Sfântul Spiridon
Nou » este situată pe magistrală , aproape de Dealul Mitropoliei.Cu toate
că este mai mare decât Catedrala
Patriarhiei, are rolul de paraclis patriarhal, aici fiind hirotoniţi episcopii
vicari, se sfinţeşte Marele Mir şi în acelaşi timp este biserică de protocol a
Patriarhiei, găzduind vizite la înalt
nivel bisericesc.Tot aici a fost hirotonit arhiereu, la 5 martie, 1950, chiar
Preafericitul Patriarh Teoctist. Este o biserică impunătoare , ctitorie
voievodală a lui Scarlat şi Alexandru Ghica Voievod , construită între anii
1766-1768. A fost refăcută între anii 1852-1858 şi sfinţită la 8 noiembrie
1860.Este construită după un plan arhitectural de excepţie având o turlă
centrală şi două turnuri în faţă.Stilul este gotic în care predomină elemente
de artă moldovenească.Coloanele de
marmură din interior, vitraliile şi portretele sfinţilor te conduc într-o
atmosferă divină.Pictura în ulei cu influenţe renascentiste a fost executată de pictorul Gheorghe
Tăttărescu, în anul 1862.În urma a cutremurului din 1940, a bombardamentelor
din 1944,a cutremurului din 1977 sau a construcţiei metroului, biserica a
suferit mari pagube şi stricăciuni.Ca şi cum toate acestea nu ar fi fost de
ajuns, comuniştii au trecut-o pe lista bisericilor ce trebuiesc demolate.Totuşi,de
câte ori a fost nevoie , de-a lungul timpului,biserica a fost restaurată prin
sprijinul patriarhilor Justinian şi
Teoctist.
Sfântul călător
În partea dreaptă a bisericii se
află racla cu părticele din moaştele Sfântului Spiridon care, după spusele
credincioşilor, fac minuni şi
acum.Sfântul s-a născut în insula Cipru, pe la anul 270. Era păstor de oi şi
tradiţia spune că într-o noapte când au venit hoţii să-i prade turma, Dumnezeu
i-a orbit. Găsindu-i,
Sfântul Spiridon le-a redat vederea şi a
dăruit fiecăruia câte un berbec, sfătuindu-i totodată să nu mai fure.După ce
i-a murit soţia, a intrat în viaţa monahală unde, datorită simplităţii şi
smerniei sale, a fost avansat ca episcop al Trimitundei.În vremea aceea
creştinii erau prigoniţi, torturaţi şi ucişi din ordinul lui Maximian-Galeriu…
Sfântul a fost prins mărturisind pe Hristos şi aruncat în temniţă, nu înainte
de a-i fi scos ochiul drept şi tăiată pulpa stângă.Minunile lui sunt consemnate
în vieţile sfinţilor : a adus ploaie pe vreme de secetă ; a oprit cursul
râurilor ; a prefăcut un şarpe în aur ca să scape pe un sărac de nevoie, a
înviat un copil şi pe mama lui… În anul 325, în cadrul primului sinod de la
Niceea, unde participau 318 episcopi, a explicat în faţa întregii adunări
unitatea şi diversitatea Sfintei Treimi
ţinând în mână o cărămidă.El a spus simplu că aceasta este formată din trei
elemente esenţiale :foc, apă şi pământ.În timp ce vorbea, focul a
ieşit în partea de sus a cărămizii iar apa a început să curgă în partea de
jos.Pământul i-a rămas în palmă…Se spune că atunci când oficia Sfânta
Liturghie, îngerii cântau şi slujeau alături de el.Sfântul Spiridon a trecut în
lumea celor drepţi în anul 348, fiind
îngropat în Biserica Sfinţii Apostoli din Trimitunda. Mai târziu, trupul i-a
fost descoperit intact , mirosind a busuioc.Moaştele sale au fost depuse în
biserică. Singurul lucru care se degradează la acest sfânt sunt papucii de
mătase care sunt schimbaţi în fiecare an, de ziua prăznuirii sale, la 12
decembrie.Se crede că papucii se uzează din cauza faptului că sfântul
călătoreşte prin toată lumea, în căutarea celor care au nevoie de ajutorul lui.
Georgeta Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu