marți, 16 iulie 2013

Sfântul și Marele Mir



În urmă cu câțiva ani, am fost prezentă la Sfințirea Marelui Mir, pe când Preafericitul Patriarh Teoctist era încă printre noi. Pentru că ritualul este mereu același, o să postez articolul și pe acest blog.


 Marele Mir

  “Iar cel ce ne întăreşte pe noi împreună cu voi, în Hristos, şi ne-a uns pe noi este Dumnezeu, Care ne-a şi pecetluit pe noi şi a dat arvuna Duhului, în inimile noastre. ” (2 Corinteni, cap.1)


    În Joia mare  de anul acesta este frig şi soarele nu dă semne să răsară, ca şi cum ar protesta în amintirea patimilor Mântuitorului.Râuri de oameni se îndreaptă spre  Biserica Sf. Spiridon Nou pentru slujbă, unde ştiu că vor fi martori  ai unui  eveniment excepţional, de importanţă majoră pentru  biserica ortodoxă autocefală, atât din punct de vedere canonic cât şi teologic: sfinţirea Sfântului şi Marelui Mir care se face o dată la 4-5 ani, în funcţie de numărul de eparhii şi de lucrarea pastoral misionară din cadrul bisericii .Sfinţirea are loc numai în Joia Patimilor, amintind de femeia păcătoasă care a spălat picioarele Mântuitorului şi le-a uns cu mir: “Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului”(Ioan, cap.12). La Sfânta Liturghie ocazionată de rânduiala solemnă a sfinţirii Sfântului şi Marelui Mir sunt aşteptaţi membrii Sfântului Sinod împreună cu Preafericitul Patriarh Teoctist…

Preparat în primele trei zile ale Săptămânii Patimilor

    Dintr-o maşină se descarcă cele 12 recipiente a câte 25 de litri , pline cu mir. Acesta a fost preparat în paraclisul “Sfântul Ioan Botezătorul” al  Mănăstirii Antim, după o rânduială solemnă, în primele trei zile ale săptămânii Patimilor. Preoţi, călugări şi chimişti au preparat mirul după o reţetă specială .Totul a început luni dimineaţă, după utrenie, când au fost sfinţite cu aghiasmă  materiile  şi vasele folosite la alcătuirea mirului.Pe toată perioada preparării s-au spus rugăciuni  şi tot procesul a fost supervizat de înalţii prelaţi ortodocşi.Astfel, în vinul alb s-au fiert, la foc mocnit, 38 de plante amestecându-se continuu pentru a nu se arde şi a compromite  culoarea mirului :sunătoare, scorţişoară, smirnă, nucşoară, măghiran, cuişoare,piper, stânjenel, lemn de aloe, până la 38 de esenţe.După ce fiertura s-a răcit, s-a reluat fierberea  combinând decoctul de plante cu uleiul curat de măsline.Când totul a dat în clocot, s-au adăugat răşinile naturale de  mosc, stirax, terebint şi diverse balsamuri care s-au fiert până la topire.Apoi produsul a fost filtrat şi s-au adăugat alte uleiuri esenţiale de trandafir, iasomie, scorţişoară etc.După prepararea amestecului, ca simbol al continuităţii harice a vieţii sacramentale, peste mirul proaspăt preparat s-au adăugat doi litri de mir  rămas neconsumat de la sfinţirea precedentă , adică în data de 2 mai, 2002. Mirul rezultat,cam 300 litri, a fost turnat în vasele noi şi dus în altar,în aşteptarea sfinţirii.Anul acesta, mare parte din ingredientele folosite la prepararea mirului au fost aduse din Bulgaria, Egipt şi Grecia.

Păstrat la loc de cinste

     Sfântul şi Marele Mir se prepară şi se sfinţeşte  atunci când cantitatea de mir existentă este aproape de epuizare. Este folosit la Taina Mirungerii care se administrează fiecărui credincios o singură dată, după Botez, la sfinţirea şi resfinţirea bisericilor, îndeosebi a altarelor, precum şi la sfinţirea antimiselor (o pânză de in sau mătase fără de care nu se poate oficia Sfânta Liturghie.) Multitudinea de plante, răşini, mirodenii şi uleiuri parfumate ce intră în alcătuirea Sfântului şi Marelui Mir  simbolizează bogăţia  darurilor Sfântului Duh.Prima sfinţire  a avut loc la 25 martie 1882, în catedrala mitropolitană din Bucureşti, pe vremea mitropolitului Calinic Miclescu.Aceasta este a 20-a sfinţire a Sfântului şi Marelui Mir şi a patra  în cei 20 de ani de când P.F. Teoctist se află în fruntea Bisericii Ortodoxe.Anul acesta a intervenit o mică modificare în distribuirea Sfântului şi Marelui Mir, în sensul că fiecare ierarh al Sfântului Sinod va primi în dar o sticluţă de 250 mililitri, restul urmând să fie păstrat la sediul central al patriarhiei de unde, în funcţie de necesităţi, va fi distribuit episcopiilor ortodoxe româneşti din ţară  şi din străinătate, ca o mărturie  vizibilă a unităţii şi comuniunii tuturor creştinilor. Datorită importanţei pe care o are în viaţa bisericii, Sfântul şi Marele Mir este păstrat la loc de cinste, în altar.

“Iată, acest mir s-a făcut mir sfinţit!”

  Rând pe rând sosesc episcopi şi arhiepiscopi, mitropoliţi, toţi membri ai Sfântului Sinod, printre care Mitropolitul Laurenţiu Streza al Ardealului; P.S.Sebastian Ilfoveanu; Teodosie, arhiepiscop al Tomisului; episcopii vicari patriarhali Vincenţiu Ploieşteanu şi Ciprian Câmpineanu...În total 39 de ierarhi dau strălucire Bisericii Sfântul Spiridon Nou.Este o adevărată sărbătoare pentru creştinii care nu se sfiesc să se apropie şi să-i atingă, cerând binecuvântare.Pe culoarul format din credincioşi, Preafericitul Părinte Patriarh se opreşte mai întâi la racla în care se află părticele din moaştele Sfântului Spiridon. Cu toate că bliţurile aparatelor de fotografiat îl urmăresc din toate părţile, patriarhul îşi continuă liniştit misiunea. Se roagă preţ de câteva minute, după care sărută moaştele.Apoi, îşi continuă drumul spre altar, binecuvântând capetele plecate şi fericite că-l pot atinge.
     Corul liturgic răsună îngereşte în biserica înaltă de patruzeci de metri.Smeriţi, credincioşii se închină înălţându-şi sufletele către cer odată cu începerea Sfintei  Liturghii a Sfântului Vasile cel Mare, oficiată  de înalţii ierarhi, ale căror glasuri îi dau viaţă.Pe margini stau cu genunchii plecaţi cei mai umili dintre ei, ascunzându-şi feţele în  palme. Lumina puternică a  candelabrelor dezvăluie frumuseţea acestei biserici care îţi taie respiraţia.Este cea mai mare din Bucureşti. Arhitectura şi elementele decorative  în stil neogotic şi neobizantin ca şi pictura lui Gheorghe Tattarescu îi dau clasă şi, în aceste momente, pare că participă cu toate elementele ei la Sfânta Liturghie.Vasele strălucitoare  purtătoare de mir se află în altar, descoperite şi înconjurate de preoţi. Parfumul mirului învăluie toată adunarea.Se spun patru rugăciuni  de prefacere a materiei în Sfântul şi Marele Mir”Doamne, trimite peste acest Mir  Duhul Tău cel Sfânt, fă-l pe acesta ungere pământească, ungere duhovnicească, apărător vieţii, sfinţitor sufletelor şi trupurilor, untdelemn al bucuriei  care a fost cu-adevărat mai înainte în vremea veche...”Apoi se rosteşte epicleza specială pentru sfinţire: “Se sfinţeşte mirul acesta  cu puterea, cu lucrarea şi cu pogorârea Sfântului Duh, în numele Tatălui şi-al Fiului şi-al Sfântului Duh, Amin,” urmată de  afirmarea:”Iată, acest mir s-a făcut mir sfinţit, în numele Tatălui şi-al Fiului şi-al Sfântului Duh, Amin.” Corul cântă dumnezeieşte ridicând parcă spre cer sufletele tuturor.Psalmii lui David vorbesc despre măreţia şi puterea Celui Prea Înalt, înfiorând inimile însetate de veşnicie.

Pruncul uns la botez biruieşte moartea

  « Doamne, Doamne, caută din cer şi vezi  şi cercetează via aceasta  pe care a zidit-o dreapta Ta şi o desăvârşeşte pe ea…Pace tuturor ! »  Din faţa altarului ni se explică importanţa Sfântului şi Marelui Mir :”Momentul sfinţirii marelui Mir este o afirmare a unităţii bisericii noastre în comuniune de dragoste şi viaţă  în Hristos cu sfinţii apostoli şi sfinţii părinţi din toate timpurile...Sfânta Taină a Mirului este cincizecimea personală  care, după cuvântul sfânt, conferă celui botezat şi miruit  numele de creştin şi-l face un alt Hristos, asemenea Mântuitorului Hristos, unsul prin excelenţă...Biserica noastră ortodoxă ne învaţă că omul se mântuieşte prin unirea sa cu Hristos reactualizând viaţa şi faptele Mântuitorului prin viaţa sacramentală a bisericii...Toate tainele bisericii gravitează în jurul sfintei euharistii, iar prin Sfânta Liturghie se actualizează în fiecare timp şi spaţiu prezenţa concretă a Mântuitorului prin întreaga sa iconomie mântuitoare... ” Preafericitul Patriarh spune despre Marele Mir că “ se acordă această harismă generală  tuturor credincioşilor ale căror trupuri, datorită tainei sfântului botez prin  afundare, ungere cu Sfântul şi Marele Mir a tuturor simţurilor: frunte, piept şi toate încheieturile, şi euharistie,  devin  trupul lui Hristos…Pruncul uns biruieşte moartea aşa cum a biruit-o Iisus.” Corul liturgic răzbate dincolo de zidurile bisericii până departe.Poate de aceea credincioşii s-au adunat în număr atât de mare încât la sfârşitul slujbei nici nu mai aveau loc în biserică…

Biserica Sfântul Spiridon, paraclis patriarhal

    Biserica « Sfântul Spiridon Nou » este situată pe magistrală , aproape de Dealul Mitropoliei.Cu toate că  este mai mare decât Catedrala Patriarhiei, are rolul de paraclis patriarhal, aici fiind hirotoniţi episcopii vicari, se sfinţeşte Marele Mir şi în acelaşi timp este biserică de protocol a Patriarhiei, găzduind vizite la  înalt nivel bisericesc.Tot aici a fost hirotonit arhiereu, la 5 martie, 1950, chiar Preafericitul Patriarh Teoctist. Este o biserică impunătoare , ctitorie voievodală a lui Scarlat şi Alexandru Ghica Voievod , construită între anii 1766-1768. A fost refăcută între anii 1852-1858 şi sfinţită la 8 noiembrie 1860.Este construită după un plan arhitectural de excepţie având o turlă centrală şi două turnuri în faţă.Stilul este gotic în care predomină elemente de  artă moldovenească.Coloanele de marmură din interior, vitraliile şi portretele sfinţilor te conduc într-o atmosferă divină.Pictura în ulei cu influenţe renascentiste  a fost executată de pictorul Gheorghe Tăttărescu, în anul 1862.În urma a cutremurului din 1940, a bombardamentelor din 1944,a cutremurului din 1977 sau a construcţiei metroului, biserica a suferit mari pagube şi stricăciuni.Ca şi cum toate acestea nu ar fi fost de ajuns, comuniştii au trecut-o pe lista bisericilor ce trebuiesc demolate.Totuşi,de câte ori a fost nevoie , de-a lungul timpului,biserica a fost restaurată prin sprijinul patriarhilor  Justinian şi Teoctist.

Sfântul călător

   În partea dreaptă a bisericii se află racla cu părticele din moaştele Sfântului Spiridon care, după spusele credincioşilor, fac minuni  şi acum.Sfântul s-a născut în insula Cipru, pe la anul 270. Era păstor de oi şi tradiţia spune că într-o noapte când au venit hoţii să-i prade turma, Dumnezeu i-a orbit. Găsindu-i, Sfântul Spiridon le-a redat vederea  şi a dăruit fiecăruia câte un berbec, sfătuindu-i totodată să nu mai fure.După ce i-a murit soţia, a intrat în viaţa monahală unde, datorită simplităţii şi smerniei sale, a fost avansat ca episcop al Trimitundei.În vremea aceea creştinii erau prigoniţi, torturaţi şi ucişi din ordinul lui Maximian-Galeriu… Sfântul a fost prins mărturisind pe Hristos şi aruncat în temniţă, nu înainte de a-i fi scos ochiul drept şi tăiată pulpa stângă.Minunile lui sunt consemnate în vieţile sfinţilor : a adus ploaie pe vreme de secetă ; a oprit cursul râurilor ; a prefăcut un şarpe în aur ca să scape pe un sărac de nevoie, a înviat un copil şi pe mama lui… În anul 325, în cadrul primului sinod de la Niceea, unde participau 318 episcopi, a explicat în faţa întregii adunări unitatea şi diversitatea  Sfintei Treimi ţinând în mână o cărămidă.El a spus simplu că aceasta este formată din trei elemente esenţiale :foc, apă şi pământ.În timp ce vorbea, focul a ieşit în partea de sus a cărămizii iar apa a început să curgă în partea de jos.Pământul i-a rămas în palmă…Se spune că atunci când oficia Sfânta Liturghie, îngerii cântau şi slujeau alături de el.Sfântul Spiridon a trecut în lumea celor drepţi în anul 348,  fiind îngropat în Biserica Sfinţii Apostoli din Trimitunda. Mai târziu, trupul i-a fost descoperit intact , mirosind a busuioc.Moaştele sale au fost depuse în biserică. Singurul lucru care se degradează la acest sfânt sunt papucii de mătase care sunt schimbaţi în fiecare an, de ziua prăznuirii sale, la 12 decembrie.Se crede că papucii se uzează din cauza faptului că sfântul călătoreşte prin toată lumea, în căutarea celor care au nevoie de ajutorul lui.

                                                                                                                                     Georgeta Istrate

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu