A treia taină a bisericii: împărtășania sau euharistia






     În joia de dinaintea patimilor Sale, la cina cea de taină  sărbatorită în casa unui om evlavios din Ierusalim, Iisus a instituit taina împărtăşaniei. Ştiind că vremea Sa pe pământ este pe sfârşite şi că foarte curând va fi răstignit, a dorit să mai mănânce încă o dată împreună cu ucenicii săi . Înainte să se aşeze la masă, El a spălat picioarele ucenicilor, demonstrând astfel că cel ce doreşte să fie mai mare trebuie să slujească pe cei pe care îi conduce.


“Aceasta să faceți spre pomenirea Mea”

      Timp de trei ani, cât a avut o viaţă publică, Iisus a atras prin simplitatea, iubirea şi blândeţea învăţăturilor sale simpatia multor oameni dar şi antipatia mai marilor vremii care se temeau că popularitatea Sa va creşte atât de mult încât ei vor fi alungaţi de la putere. Erau vremuri tulburi, iar stăpânirea romană îi făcea pe mulţi să spere într-un conducător viteaz care, prin sabie, să elibereze poporul evreu. Ascultând învaţăturile Fiului lui Dumnezeu, s-au gândit că El este mântuitorul mult aşteptat care  le va reda demnitatea. Şi era adevărat, numai că Iisus era un alt fel de eliberator. Unul ale  cărui arme  erau iubirea şi iertarea, unul care  nu semna tratate de pace,  ci oferea  în dar o pace a inimii nepământeană capabilă să treacă peste toate vicisitudinile. El elibera omul de sub povara grea  a păcatului propovăduind iubirea de aproape şi comunicarea reală cu Dumnezeu. După ce a făcut multe minuni, din milă pentru oameni şi spre slava lui Dumnezeu, venise şi vremea ultimului act de dinaintea patimilor Sale: tainica cină.
  După ce s-a aşezat la masă împreună cu ucenicii, Isus le-a vorbit despre trădarea care-L va duce la moarte.Tristeţea şi dezamăgirea vine tocmai din faptul că tocmai unul dintre ucenici va fi autorul acestei trădări: Iuda Iscarioteanul. În timpul cinei, Mântuitorul a luat o pâine, a binecuvântat-o, a frânt-o şi  a oferit-o ucenicilor zicând:”Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu” . Apoi a luat paharul şi le-a spus:”Beţi dintru acesta toţi, că acesta este sângele Meu, al legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor” (Matei, cap. 26, vers. 26-28). Apoi a mai spus:”aceasta să faceţi spre pomenirea Mea”(Luca,22:19).
      Aceasta este instituirea cinei cea de taină în toată simplitatea sa. O cină ce cuprinde în ea mai mult decât se spune şi se ştie. Este un act mistic cu rezonanţe cereşti. Împărtăşirea cu sfintele taine conţine în ea germenele fraternităţii la nivel mondial. Este concluzia tuturor învăţăturilor creştine.

Prin  Sfânta  Împărtășanie, credinciosul se unește cu Hristos



     Împărtăşania are loc la Sfânta Liturghie şi poate fi săvârşită numai de preot sau episcop. Prin Sfânta Împărtăşanie, care simbolizează  Trupul şi Sângele Mântuitorului, credinciosul se uneşte cu Iisus Hristos .
    Ea se pregateşte din pâine dospită, de grâu curat,   şi vin numai din struguri. Acestea sunt aduse de credincioşi la biserică şi pregătite de preot sau episcop care, prin ridicarea mâinilor şi frunţii spre cer, roagă pe Dumnezeu ca, prin lucrarea Duhului Sfânt, aceste daruri să fie preschimbate în Sfântul Trup şi Sfântul Sânge ale lui Hristos. În timpul acestui ritual, corul cântă laude lui Dumnezeu: “Pe Tine Te lăudăm, pe Tine Te binecuvântam, Ţie îţi mulţumim, Doamne. Şi ne rugăm Ţie Dumnezeul nostru”.
   Se pot împărtăşi cei ce duc o viaţă curată, cei ce nu  au impedimente canonice date de preot. Numai copiii de până la cinci ani sunt  consideraţi nevinovaţi. Ei se pot împărtăşi fără a fi spovediţi în prealabil. Prin urmare, cel care doreşte să ia sfânta euharistie trebuie să ţină mai întâi trei zile de post, apoi să meargă la preot  să se mărturisească .
     Despre această taină, Toma de Kempis spunea:” În această Sfântă Taină se dă harul duhovnicesc, se aduce iarăşi în suflet buna deprindere pierdută şi se întoarce frumuseţea stricată de păcat. Lucru minunat şi vrednic de credinţă care covârşeşte priceperea omenească este că Tu, Doamne Dumnezeul meu, Dumnezeu adevărat şi om, Te afli întreg într-o fărâmă de pâine şi vin şi eşti mâncat de cel ce te primeşte, fară să Te sfârşeşti vreodată. Bucură-te suflete al meu, şi multumeşte lui Dumnezeu pentru un dar atât de măreţ şi pentru deosebita mângâiere lăsată ţie în această vale a plângerii”.


 Georgeta Istrate                                   

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

La psiholog. De vorbă cu Florentina: Forța cuvintelor stă în emoția rostirii

  - Cât de importante sunt cuvintele? Care este puterea lor?   -   Cuvintele se formează în interiorul nostru. Limbajul este un rezult...