vineri, 12 aprilie 2013

Sfinții Împărați Constantin și Elena - Partea I

sursa foto



La început a fost  dragostea...

      Simplă şi plină este viaţa Elenei în timp ce se străduieşte să facă hanul tatălui ei din Drepane cât mai primitor pentru ca oaspeţii să fie mulţumiţi! Amabilitatea înnăscută şi privirea îi trădează o bunătate a sufletului de excepţie.Frumuseţea fizică accentuată de o faţă ovală şi un nas uşor acvilin, gesturile atât de delicate şi modeste atrag atenţia tuturor călătorilor găzduiţi la han.Viaţa fetei curge lin, într-o seninătate netulburată, până în ziua în care un general roman pe nume Constantinus Chlorus o remarcă. El se află la o masă, discutând cu soldaţii din subordine. Apariţia Elenei frânge firul discuţiei…se îndrăgosteşte la prima vedere de frumoasa hangiţă. Îmbrăcat în hainele  strălucitoare, cu privirea pătrunzătoare , frumuseţea interioară ce parcă luminează totul în jur, curajul de care dă dovadă…toate acestea  au menirea să farmece sufletul modest al fetei. Urmează o căsătorie din dragoste, care pare indestructibilă.

Naşterea lui Constantin şi exilul Elenei

     Din această iubire se naşte, în februarie 285, un băiat căruia îi dau numele de Constantinus Flavius Valerius, pe care îl ştim astăzi sub numele de Constantin cel Mare.,Pentru corectitudinea în îndeplinirea  îndatoririlor, împăratul Maximianus  îi oferă lui Constantinus postul de prefect al pretorienilor, primindu-l astfel la curtea imperială.,La puţin timp, când împăratul Diocleţian (care împărăţeşte împreună cu Maximianus) instituie tetrarhia, îi oferă tatălui lui Constantin titlul de Cezar,  încredinţându-i conducerea Galiei şi a Britaniei.,Din motive politice, Constantinus este sfătuit să-şi repudieze soţia, adică pe Elena, şi să se căsătorească cu Teodora,  fiica vitregă a lui Maximianus.,Cum legea romană nu recunoaşte o căsătorie între două persoane de clase sociale diferite, interesele politice şi funcţia se dovedesc mai puternice decât iubirea.
   Constantin are opt ani în momentul în care  este despărţit de mamă. Umilită, Elena se retrage în casa veche  din Drepane. Îi rămân doar amintirile dureroase ale unei iubiri  scurte şi amărăciunea despărţirii de fiul ei, Constantin.

Constantin fuge  de la curtea lui Galeriu

    Constantin primeşte o educaţie aleasă şi, la şaptesprezece ani, îşi face serviciul militar sub conducerea Cezarului Galeriu. Se remarcă în mai multe rânduri pe câmpul de luptă şi chiar primeşte o decoraţie  ca tribun  de rangul cel mai înalt. Anul 303 este începutul persecuţiilor creştine pornite de Diocleţian, care fac să curgă râuri de sânge. Chiar dacă este păgân, Constantin are sentimente nobile faţă de creştini, este impresionat de atitudinea umilă, iertătoare şi plină de milă a acestora faţă de prigonitorii lor. În anul 305, viaţa politică este profund tulburată de abdicarea celor doi - Diocleţian şi Maximianus. Conform prevederilor legale, cei doi cezari, Constantinus şi Galeriu devin împăraţi. Prin scrisori repetate, Augustul Constantinus îi cere lui Galeriu permisiunea de a-şi revedea fiul, pe Constantin. Tânărul tribun ştie că nu este agreat de Galeriu şi, după ce află de o conspiraţie, într-o noapte, fuge de la curtea acestuia. Ajunge la tatăl său care tocmai plănuia o luptă împotriva scoţienilor şi a picţilor rebeli din Britania,  pe care-l ajută să-i înfrângă.

Împărat la 21 de ani

   La 25 iulie 306, Constantinus Chlorus, măcinat de o boală necruţătoare, moare la reşedinţa imperială din Eboracum (York-ul de astăzi).Înainte de moarte însă, îşi exprimă dorinţa ca fiul său Constantin, în vârstă de 21 de ani, să-i urmeze la tronul imperial al Galiei şi Britaniei. Tânărul împărat dovedeşte maturitate politică iar înzestrările de excepţie ies la iveală pe măsură ce inteligenţa politică îi este solicitată. Calităţile umane deosebite, iubirea sinceră faţă de oameni,  faptul că sub domnia lui creştinii nu sunt persecutaţi, atrag simpatia poporului. În toamna anului 306, îşi aduce mama, la curtea din Trier. Aici, Elena se ocupă de Crispus, primul băiat al lui Constantin, născut dintr-o iubire neoficială. În vârstă de 55 de ani, Elena este o femeie încă frumoasă, pe care  totuși suferinţa necruţătoare îşi pusese amprenta. Sufletul încă îndrăgostit de soţul care o repudiase, plânge acum la mormântul acestuia. Ca să evite neplăcerile în familie, Constantin face un gest necugetat, obligând-o pe Teodora şi cei şase copii să părăsească reşedinţa imperială de la Trier. Îi trimite la Tolosa (azi Tolouse) într-o reşedinţă potrivită rangului şi suitei fostei împărătese care, evident, suferă din cauza acestui exil.  Elena primeşte rangul de nobilissima foemina apoi cel de împărăteasă.

 Georgeta Istrate

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu