vineri, 12 aprilie 2013

Sfinții Împărați Constantin și Elena - partea a II-a




Căsătoria lui Constantin

      După abdicarea lui Diocleţian, situaţia politică în imperiu devine confuză. Războaiele provocate de o sete nestăpânită de putere incită la acţiune şi, din pacea ce trebuia să caracterizeze tetrarhia, se naşte  monstrul dorinţei după puterea absolută. Din camarazi, cezarii şi auguştii devin adversari. Din considerente politice, Constantin se căsătoreşte cu Fausta, fiica fostului împărat Maximianus.Tânăra soţie este însă o copilă de doar zece ani. Se înţelege că,  la acel moment, fetiţa nu avea cum să devină o parteneră matrimonială în adevăratul sens al cuvântului. Până în momentul în care are să-şi poată îndeplini rolul de soţie, rămâne în grija mamei ei,  Eutropia. În cei nouăsprezece ani de căsătorie, Fausta îi dăruieşte lui Constantin cinci copii : trei băieţi şi două fete.

Un socru intrigant

     Haosul din tetrarhie determină organizarea la Carnutum, în noiembrie 308, a unui congres cu scopul de a readuce pacea în imperiu. La întrunire participă şi cei doi ex-auguşti, Diocleţian şi Maximianus. Întâlnirea însă este un eşec. Supărat că nu primise reconfirmarea ca împărat, Maximianus , socrul lui Constantin, intrigant din fire, încearcă un complot împotriva ginerelui. Acesta află şi îl iartă, însă, la câteva zile, socrul său  este găsit spânzurat la reşedinţa din Marsilia. Fiul său, Maxenţiu, se proclamă împărat şi doreşte să răzbune moartea tatălui.Tulburările continuă...  
     În primăvara anului 312, Constantin porneşte să cucerească Italia. În fruntea unei armate de patruzeci de mii de oameni bine organizaţi, obţine victorie după victorie la Segusium,Torino, Milano şi Verona . Multe oraşe din nordul Italiei, asuprite de impozitele exagerate stabilite de Maxenţiu, se predau fără luptă, văzând în Constantin un adevărat eliberator. Oraşele Ravena, Modena şi Aquileea îi deschid porţile  de bunăvoie după un scurt asediu. Modul inteligent în care-şi conduce campaniile militare atrage respectul italienilor. Bătălia decisivă pentru cucerirea Romei  se dă la Podul Milvius. Constantin este îngrijorat pentru că armata sa este în inferioritate faţă de cea a rivalului său.

“Cu acest semn vei învinge”

     În timp ce se roagă Dumnezeului creştinilor,Constantin vede pe cer o cruce luminoasă alcătuită din stele însoţită de cuvintele:”In hoc signes vinces”(cu acest semn vei învinge). Apoi Constantin  îl visează chiar pe  Iisus Hristos , Fiul lui Dumnezeu, arătându-i acelaşi semn şi spunându-i că, dacă îl va reproduce pe scuturi, va învinge. În cealaltă tabără, Maxenţiu pregăteşte o cursă: dărâmă podul de piatră de peste Tibru de la porţile cetăţii şi improvizează un pod din bărci, la trecerea căruia armata rivalului său să fie prinsă ca într-o capcană. Bătălia decisivă are loc în dimineaţa zilei de 28 octombrie 312. Armatele celor doi conducători sunt acum faţă în faţă. Pe scuturile ostaşilor lui Constantin străluceşte semnul divin...Lupta este aprigă. Trupele lui Maxenţiu dau înapoi. Panicate, încearcă să fugă pe podul de bărci care se rupe aruncând în apele Tibrului oastea adversă cu împărat cu tot. Astfel Maxenţiu cade în propria capcană. Constantin intră triumfător în Roma unde este primit cu bucurie. În urma acestei victorii, senatul îi acordă titlul de Maximus ceea ce înseamnă că este August de rangul cel mai înalt. Şi are doar 27 de ani... În inima lui, Constantin ştie că fără ajutorul Dumnezeului creştinilor nu ar fi reuşit să-l învingă pe Maxenţiu. Chiar dacă este păgân, are o afinitate deosebită faţă de acest Dumnezeu ca şi cum ar exercita asupra lui o chemare irezistibilă. Apariţia crucii de stele pe cer, a Mântuitorului în vis şi, mai ales, confirmarea celor spuse  prin victoria pe care o obţinuse, sunt dovada că Dumnezeul adevărat există. Ca să-i mulţumească, oferă palatul din Laterano drept reşedinţă pentru episcopul Romei şi construieşte o biserică închinată lui Hristos.


Georgeta Istrate

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu