Bebe Anastasie Matei - Dor de dor

Când ganduri multe-mi răscolesc,

Aducerile-aminte,

Din negura uitării-mi cresc,

Visări neîmplinite.

Şi nostalgia mă cuprinde,

Încet, făcându-şi loc,

Necruţător apoi se-ntinde,

Mistuitorul foc.

O, dulce, minunată zână,

A nesfârşitelor mele visări,

De dragoste şi fericire plină,

De ce nu vii de peste mări?

Sa te sărut o dată doar,

Real nu-n vis!

Să-ti simt pe buze, ca-n Florar,

Aroma de cais.

Atâta vreau, mă jur! Nimic mai mult,

Şi vei primi în dar,

Iubirea nepereche pe pământ,

Şi-un trandafir imperial.

Voi dispărea apoi în zori de zi,

În marele abis,

Spre a nu mă mai trezi,

Din minunatu-mi vis.

Bebe Anastasie Matei