Când ganduri
multe-mi răscolesc,
Aducerile-aminte,
Din
negura uitării-mi cresc,
Visări
neîmplinite.
Şi
nostalgia mă cuprinde,
Încet,
făcându-şi loc,
Necruţător
apoi se-ntinde,
Mistuitorul
foc.
O,
dulce, minunată zână,
A
nesfârşitelor mele visări,
De
dragoste şi fericire plină,
De
ce nu vii de peste mări?
Sa
te sărut o dată doar,
Real
nu-n vis!
Să-ti
simt pe buze, ca-n Florar,
Aroma
de cais.
Atâta
vreau, mă jur! Nimic mai mult,
Şi
vei primi în dar,
Iubirea
nepereche pe pământ,
Şi-un
trandafir imperial.
Voi
dispărea apoi în zori de zi,
În
marele abis,
Spre
a nu mă mai trezi,
Din
minunatu-mi vis.
Bebe Anastasie Matei
Rest in peace B.A.M ...
RăspundețiȘtergere