Bebe Anastasie Matei - Dor de dor



Când ganduri multe-mi răscolesc,
Aducerile-aminte,
Din negura uitării-mi cresc,
Visări neîmplinite.
Şi nostalgia mă cuprinde,
Încet, făcându-şi loc,
Necruţător apoi se-ntinde,
Mistuitorul foc.

O, dulce, minunată zână,
A nesfârşitelor mele visări,
De dragoste şi fericire plină,
De ce nu vii de peste mări?
Sa te sărut o dată doar,
Real nu-n vis!
Să-ti simt pe buze, ca-n Florar,
Aroma de cais.
Atâta vreau, mă jur! Nimic mai mult,
Şi vei primi în dar,
Iubirea nepereche pe pământ,
Şi-un trandafir imperial.
Voi dispărea apoi în zori de zi,
În marele abis,
Spre a nu mă mai trezi,
Din minunatu-mi vis.

Bebe Anastasie Matei

Un comentariu:

Abia acasă m-a apucat plânsul! - Murivale Mureșan Vasile, Expoziția Marian din Măgura

           Nu mă satur să vorbesc cu Maestrul Murivale Mureșan Vasile! El descrie atât de viu sentimentele pe care le are în legătură cu via...