duminică, 26 februarie 2012

Remember Maica Tereza (ultima parte)


« Cristos strălucitor »

    Una  din rugăciunile pe care Maica Tereza ne invită s-o rostim este cea a cardinalului Newman: « Dragă Iisuse, ajută-mă să răspândesc parfumul tău oriunde merg. Inundă sufletul meu cu spiritul Tău şi cu viaţa Ta. Pătrunde întreaga mea fiinţă, atât de adânc încât întreaga mea viaţă să poată fi numai o strălucire a vieţii Tale. Străluceşte prin mine şi fii prezent în mine în aşa măsură, încât fiecare suflet pe care  îl întâlnesc să poată simţi prezenţa Ta în sufletul meu. Fă aşa încât ceilalţi să mă privească, şi să nu mă vadă pe mine ci numai pe Iisus. Rămâi cu mine, căci atunci voi începe să strălucesc aşa cum străluceşti Tu ; să strălucesc într-atât încât să fiu o lumină pentru ceilalţi ;lumina, o Iisuse, vei fi tu strălucind asupra celorlalţi prin mine. Fă să te propovăduiesc fără predici, nu prin cuvinte, ci prin prezenţa mea şi prin forţa pe care faptele mele o exercită, pentru ca să transpară în chip văzut plinătatea iubirii pe care ţi-o port.Amin ».
    
      Pentru ea,  nu contează apartenenţa religioasă atâta vreme cât vrei să ajuţi. În capela fiecărei case înfiinţate de Maica Tereza, lângă Iisus pe cruce, stau scrise cuvintele : « Mi-e sete ».Regulile Misionarelor Carităţii  fac zidurile să vorbească : « Mai mult decât orice altă congregaţie, noi avem nevoie de sărăcie adevărată. Ea ne oferă detaşarea şi libertatea necesare pentru a înţelege lumea în care lucrăm.Avem nevoie de tăcere pentru a atinge sufletele şi avem nevoie de zâmbet pentru că nu vreau să faceţi minuni cu obrăznicie.Prefer să faceţi greşeli cu gingăşie. Zâmbiţi, zâmbiţi mereu »

O viaţă ca o rugăciune

    

    Agnes Ganxhe Bojaxhiu,de origine albaneză, se naşte la Skopje (Macedonia) într-o familie înstărită cu trei copii. La 18 ani este acceptată în rândul Surorilor Misionare de Loreto, la Rathfarham, Irlanda. La 1 decembrie 1928, cu numele de Maria Tereza a Pruncului Iisus, pleacă în India, unde-şi începe noviciatul la Darjeeling, la poalele Himalayei. La 24 mai 1937 îşi depune cele trei voturi :de sărăcie, castitate şi ascultare. Până la 18 august 1948 predă religia, engleza şi geografia la Colegiul Sf.Fecioară Maria, cartierul Entally, Calcutta unde ajunge directoare.În anul 1948,primeşte  aprobarea Papei Pius al XII-lea, de a părăsi  ordinul  de Loreto şi de a se ocupa de indienii cei mai săraci, rămânând totuşi călugăriţă. Pe lângă cele trei voturi, Maica depune şi pe cel al carităţii. Ca să se familiarizeze cu bolnavii şi să capete cunoştinţe medicale, merge la Patna unde urmează cursuri de infirmerie timp de trei luni, cursuri  obligatorii în cariera unică pe care şi-o alesese. Pentru început, deschide o mică şcoală în cel mai mizerabil cartier din Calcutta: Moti Jheel, unde îi învaţă pe copiii indienilor literele alfabetului şi le citeşte primele poveşti. La 7 octombrie1950,  obţine aprobarea pentru înfiinţarea la Calcutta a Congregaţiei Misionarelor Carităţii. Ordinul are la bază două realităţi vizibile: Iisus întrupat în euharistie şi Iisus întrupat în săraci. Era primul pas spre a-şi împlini visul de a oferi celor mai săraci dintre săraci o viaţă sau o moarte demne de o fiinţă umană. Astfel iau naştere Casa muribunzilor, Casa copiilor, Oraşul leproşilor. Nici o boală nu o sperie chiar dacă este vorba de SIDA , lepră iar cele mai urâte plăgi n-o fac decât să se implice mai mult. Ea nu judecă şi nu caută vreo vină cuiva. Pur şi simplu face tot ce-i stă în putere să elimine sau să atenueze suferinţa. Iniţiativa sa atrage mii de tinere a căror vocaţie este compatibilă cu a ei. La 1 februarie 1965, Congregaţia Misionarelor Carităţii devine o instituţie de drept pontifical astfel că maica are permisiunea de a deschide case pentru dezmoşteniţii soartei în toată lumea. De-a lungul vieţii  a primit sute de premii şi distincţii, titluri academice honoris causa, dar cel mai prestigios dintre ele este premiul Nobel pentru pace, la Oslo, în 10 decembrie 1979.A trecut în nefiinţă la 5 septembrie 1997, în urma unui stop cardiac, lăsând în urmă 450 de case răspândite în diferite ţări de pe glob, printre care şi România. La 19 octombrie 2003, Maica Tereza este beatificată de către Papa Ioan al II-lea, fiind sărbătorită la data de 5 septembrie a fiecărui an.

     Viaţa Maicii Tereza poate fi un indicator pentru aceia dintre noi pentru care nici un model nu ni se potriveşte, nu ne găsim vocaţia sau nimic nu ne mai motivează. Acolo, în cămările timpului se ascund caractere demne de luat în seamă care, pe deasupra, deschid perspectiva unei veşnicii alături de Dumnezeu. Şi dacă îl ai pe El, ai totul! Pentru că numai El dă valoare fiinţei noastre.

Georgeta Istrate

2 comentarii:

  1. Povestea Maicii Tereza mă obligă să-mi analizez viaţa. Am lucruri pe care vreau sa le sterg, dar nu mai pot. Sau da? Poate doar daca as merge pe calea pe care ea a ales-o...

    Mircea

    RăspundețiȘtergere
  2. Este Persoana pe care am admirat-o si o admir mereu...Da,mi-ar place sa-I urmez calea....Am multe de facut ...le port in suflet,poate o sa vina vremea..

    RăspundețiȘtergere