Viaţa mea e o şosea
Poate prea lungă şi prea grea,
Când beznă, când soare pe ea,
Când ceaţă deasă-n calea mea.
Viaţa mea-i ca o şosea
Şi doar scaieţi pe lângă ea
Şi-i grea, o Doamne, cât de grea
Dar trebuie să merg pe ea!
G.I.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
La psiholog. De vorbă cu Florentina: Forța cuvintelor stă în emoția rostirii
- Cât de importante sunt cuvintele? Care este puterea lor? - Cuvintele se formează în interiorul nostru. Limbajul este un rezult...
Cu un chip atât de minunat ca al tău...greu de crezut asocierea vieţii cu acea şosea în beznă...probabil a fost doar simţirea unui moment trecător...acei ochi albaştri de înger ascund în ei doar lumină...cu siguranţă!Apreciez finalul optimist al poeziei, acceptarea crucii ce o avem cu toţii de purtat.,,Dar trebuie să merg pe ea!"katia
RăspundețiȘtergerePoezia aceasta m-a intristat.Daca e asa, de ce nu faci ceva sa schimbi situatia? Katia are dreptate, ochii tai sunt luminosi. Sper ca a fost doar o clipa trecatoare a beznei, pe care ai imortalizat-o in aceste versuri.
RăspundețiȘtergereMircea