A trăi prin Conştiinţa Hristică

    Am primit de curând, pe e-mail, un mesaj intitulat: „Cel mai mare om din istorie”. Textul face nişte afirmaţii care nu pot fi combătute. L-am citit de mai multe ori şi, de fiecare dată, am fost uimită de puterea cuvintelor care îl compun: „Iisus n-a avut servitori, şi totuşi I se spunea Stăpân; n-a avut diplomă, şi totuşi I se spunea Învăţător; n-a avut medicamente, şi totuşi I se spunea Vindecător. N-a avut armată, şi totuşi se temeau de EL; n-a câştigat nici un război, şi totuşi a cucerit lumea; n-a comis nici o crimă, şi totuşi L-au răstignit; a fost înmormântat,  totuşi trăieşte şi azi”. 

   Un model de viaţă

     

    După opinia mea, în toată istoria  omenirii, nu a existat o fiinţă asemeni lui Iisus, atât de completă, atât de curată.  Dacă alegi ca model de viaţă trăirea conform învăţăturilor Sale, poţi ajunge să trezeşti  în tine o conştiinţă care seamănă cu El. Sunt mulţi cei care au ales acest drum, iar noi i-am numit sfinţi. Dar sunt şi oameni cu meserii obişnuite, care au ales să trăiască după învăţăturile Lui Iisus. Nu vorbesc de fanatici, ci de oameni echilibraţi, care respectă toate religiile lumii, care afirmă că nu sunt ei în măsură să judece pe unii sau pe alţii. Dar, prin comportamentul lor, pot fi o pildă, un exemplu. Dacă vei întâlni un astfel de om, vei afla că trăieşte o fericire care întrece orice imaginaţie. Fericire pe care ceilalţi încearcă în zadar să şi-o creeze sau să şi-o  cumpere...

Dacă am şti...

    

   Suferinţele se nasc din  multele dorinţe pe care le avem şi din metodele greşite pe care le folosim pentru a le îndeplini. Din păcate, alergarea după renume şi onoruri lumeşti sunt idolii la care se închină, în general, oamenii zilelor noastre. Pentru cei care vor să evolueze, există şi o altă cale de a trăi o viaţă plină de bucurie. Cheia se află în  învăţăturile şi caracterul Lui Hristos. Deoarece nu costă bani, cei mai mulţi dintre noi  credem că aceste învăţături  nu au valoare. Raţiunea vine să adauge: cu cât un lucru este mai scump, ca preţ, cu atât este mai valoros. Nici în timpul în care a trăit, nici după aceea,  pildele şi învăţăturile lui Hristos nu au fost luate în calcul pentru căutarea unui rost în viaţă, a   echilibrului sau în ideea de a construi o lume cu adevărat bună. E ca şi cum am sta pe un munte uriaş de bogăţii, dar noi am cerşi, ne-am plânge că nu avem nici de unele, ne-am tângui că nu avem noroc. 

Lupta omului cu sine însuşi

     

      Când Conştiinţa Christică se trezeşte în noi, o perdea întunecată se ridică de pe ochii noştri. E ca şi cum soarele ar fi fost ascuns de nori, iar acum străluceşte şi pătrunde în cele mai mici unghere, încălzind şi luminând totul. Căci, atunci când Hristos locuieşte în inimă,  întreaga fiinţă este cuprinsă de iubirea Sa, de bucuria comuniunii cu El.  Ajunşi în acest stadiu,  putem vedea perfecţiunea în tot ceea ce ne înconjoară. Vom fi asemeni Lui Hristos,  nu vom mai judeca, nu vom mai critica, nu vom mai constrânge, ci vom ierta.     Această conştiinţă este înţelepciunea la care aspirăm cu toţii, adevărul divin despre care ne tot spunea Iisus în sfaturile sale, care ne îndemnau să nu ne împotrivim  celui ce ne face rău: „ Aţi auzit că s-a zis: să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău. Dar Eu vă spun: iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blesteamă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc, ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri”. El vorbea oamenilor despre o Împărăţie a dragostei, a neprihănirii şi a păcii şi ne îndemna să ne deschidem inimile ca să o putem primi. Ciudate cuvinte, nu-i aşa? De ce este atât de greu să ne deschidem inimile? Uneori îmi pare că e ceva în aerul pe care-l respirăm, ceva nedetectat, ca o gheară care pune  stăpânire pe casa sufletului omului. Şi cum să iubeşti un criminal, un violator, un om care abia aşteaptă momentul să te lovească, care crede că te poate ţine în tensiune, ca pe un animal? Cum să vezi frumuseţea dincolo de aceste mizerii?

    Aceasta este lupta omului cu sine însuşi. Unii au reuşit, deci schimbarea nu este imposibilă. Şi atunci ...

Când vom vedea frumuseţea din inimi...

      

     O pace lăuntrică pune stăpânire pe acela care alege să trezească această conştiinţă în el: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră,  învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară” ( Matei, cap. 11). Vom atinge această stare atunci când nu vom mai vedea negativitatea, nu vom mai judeca fapte şi caractere, ci vom putea să vedem frumuseţea din inimi. Aceasta este fiinţa Christică din fiecare om. Ca să obţii această conştiinţă eliberatoare trebuie să respingi toate gândurile negative venite de la tine sau de la alţii, înlocuindu-le cu gânduri christice şi vizualizând  imagini ale lui Iisus. După un timp, această conştiinţă va deveni atitudine, va deveni o filozofie de viaţă creatoare de iubire necondiţionată.

Mai poţi gândi rău despre cineva?

     Dacă  gândurile  sunt creatoare, înseamnă că  deţinem cheia spre reabilitarea fiinţei noastre. Căci, dacă un  gând  creează sentimente şi emoţii, tot ce trebuie să facem este să gândim pozitiv, pentru bunăstarea noastră, dar şi a celorlalţi.  Filozoful James Ray spunea că: „ Nu există în Univers putere mai mare decât cea a iubirii. Sentimentul iubirii are cea mai înaltă frecvenţă la care puteţi emite. Dacă aţi putea cuprinde fiecare gând în iubire, dacă aţi putea iubi  orice şi pe oricine, viaţa dumneavoastră s-ar transforma fundamental”.

    A  evolua spre o astfel de stare nu este uşor, uneori apar provocări menite să dărâme ceea ce vrem să construim. Dar oricât de multe ar fi căderile, important este să ne ridicăm, să o luăm de la capăt, până ce această conştiinţă christică va deveni o fortăreaţă de neînvins. Tot James Ray avertiza : „Dacă aveţi gânduri rele despre altcineva, veţi trăi acele gânduri rele materializate în propria viaţă. Nu puteţi răni pe altcineva cu gândul, fără să vă răniţi singuri. Dacă aveţi gânduri de iubire, ghiciţi cine va avea beneficiile – dumneavoastră!”.

  Frica, un sentiment distrugător

   

      Unul din cele mai distrugătoare sentimente este frica. De câte ori nu ne-am simţit paralizaţi de ea? Fricile de tot felul, cum ar fi frica pierderii imaginii publice, a banilor, a respectului celorlalţi, frica de a nu fi judecat, toate acestea  pot întoarce cârma conştiinţei în direcţia opusă. De aceea Conştiinţa Christică, odată obţinută, trebuie păstrată! Prin experienţă proprie am putut fiecare dintre noi să ne dăm seama că frica generează emoţii negative, pe când iubirea creează emoţii pozitive.  Facem lucruri de frică să nu pierdem ceea ce avem sau ce credem că avem. Totul este o alergare pentru a păstra ce am agonisit. Numai că lucrurile acestea ajung să ne controleze viaţa. Am cunoscut un personaj extrem de bogat. Părea că are totul, că nimic nu stă în calea fericirii sale. Am aflat cu surprindere că îl macină o frică, aceea de a-şi pierde averea. Se cutremura numai la gândul că, într-o zi, nu ştiu ce cataclism va veni, iar el nu va mai avea ce să mănânce. Am fost uimită. Un om sărac, care trăieşte de azi pe mâine, care îşi poate pierde serviciul în orice moment,  nu are astfel de gânduri. Este adevărat, oamenii bogaţi sunt  o ţintă bună pentru hoţi. Dar să-ţi petreci viaţa păzind nu ştiu ce comori,  nu mi se pare deloc atractiv. În astfel de condiţii, nu mai trăieşti, nu te mai poţi bucura de lucrurile simple şi nici de libertate. Cred că nici nu mai poţi evolua, eşti prea preocupat să păstrezi sau să înmulţeşti ce ai. În concluzie, când frica pune stăpânire pe noi, trupul reacţionează, emoţiile şi stresul ne îmbolnăvesc, iar mintea se fragmentează în scenarii care mai de care mai bolnăvicioase. Conştiinţa Hristică odată trezită poate fi o protecţie împotriva a mii de probleme pe care ni le facem singuri sau ni le fac alţii. În caz de rătăcire, reîntoarcerea la iubire este esenţială.

De ce să refac eu imaginea Lui Dumnezeu?

   

         Am avut un coleg, care mi-a vorbit despre mântuire, dar şi despre principiile pe care le-a lăsat Iisus şi care trebuie să ne ajute la „ refacerea imaginii lui Dumnezeu pe pământ”. Carevasăzică, această imagine a fost distorsionată, iar acum omul trebuie să-L manifeste pe Dumnezeu pe pământ. Aţi putea spune: şi eu ce câştig din asta?  De ce să refac eu imaginea Lui Dumnezeu pe pământ?   În realitate,  câştigăm totul. Tot ce am sperat de la viaţă, tot ce am aşteptat de la ceilalţi şi nu am primit, toate idealurile pe care nu  le-am atins îşi pot găsi împlinirea cu ajutorul Conştiinţei Hristice. La un moment dat,  s-ar putea să avem toate lucrurile materiale pe care poate nici nu le-am visat, multe femei sau bărbaţi, după caz, funcţii înalte, etc. Cu toate acestea, este posibil să fim profund nefericiţi.  Iată că şi cel mai înţelept om de pe pământ, regele Solomon,  a trecut prin asta: „ Tot ceea ce doreau ochii mei nu am dat la o parte şi nu am oprit inima mea de la nicio veselie, căci inima mea s-a bucurat de toată osteneala mea, şi aceasta mi-a fost partea din toată munca mea. Apoi m-am uitat cu luare aminte la toate lucrurile  pe care le-au făcut mâinile mele şi la truda cu care m-am trudit ca să le săvârşesc şi iată, totul este deşertăciune şi vânare de vânt,  fără niciun folos sub soare”. Şi tot Ecclesiastul dă cheia unei vieţi împlinite: „Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Acesta este lucrul cuvenit fiecărui om”. Concluzia regelui Solomon ascunde reţeta adevăratei fericiri, a trăirii unei vieţi speciale.

Curajul de a ne vedea aşa cum suntem

     

     Trebuie să recunoaştem că avem nevoie de evoluţie spirituală, altfel rămânem împietriţi într-un stadiu inferior. Am spus mai devreme că, pentru ascensiunea spirituală,  Conştiinţa Christică este cheia potrivită! Ca să ne schimbăm cu adevărat este nevoie să începem cu recunoaşterea slăbiciunilor.  Apoi să lăsăm lumina să arate  locurile mai puţin curate din interiorul nostru, căci tot ea este cea care le curăţă.  Dorinţa de schimbare şi curajul de a ne vedea aşa cum suntem trebuie oferite lui Dumnezeu pentru a le transforma în lumină şi iubire divină. Prin urmare, principala preocupare a unui om, care doreşte cu adevărat o ascensiune spirituală, este crearea unui spaţiu preţios şi sacru. Această atmosferă poate fi întreţinută doar cu această  Conştiinţă Hristică.  

Georgeta Istrate