Octav Băncilă


Octav Băncilă ( 7 ianuarie 1872 - 3 aprilie 1944)
 
 
" Provine dintr-o familie de origine țărănească. Studiază la Școala de Arte Frumoase din Iași, apoi prin câștigarea unei burse, la München. Călătorește în Italia, luând contact cu marile opere ale Renașterii dar, cu toată pregătirea sa, la întoarcerea în țară obține doar un post de maestru de caligrafie și desen la Școala normală «Vasile Lupu» din Iași. 


    În primii ani ai veacului expune la Iași și apoi la București compoziții cu un puternic caracter de protest social".

(Sursă informații : Ghid, Galeria Națională, Arta românească modernă și contemporană, Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România, Editura Meridiane, București 1965). 


Autoportret (nedatat)




     ” Băncilă și-a pictat chipul în numeroase autoportrete . Tabloul acesta îl înfățișează în plină maturitate și vigoare spirituală. Puternicul joc de umbră șui lumină evidențiază trăsăturile expresive ale fizionomiei. Ținuta mândră a capului , cu barba stufoasă și încărunțită, cu privirea concentrată a ochilor larg deschiși imprimă figurii o prestanță care , de fapt, ne vorbește despre personalitatea acestui artistluptător , despre fermitatea caracterului și temperamentul său avântat. În felul acesta , Autoportretul este o oglindă fidelă a vieții și creației pasionate și frământate a lui Octav Băncilă” ( Arta pentru toți, Octav Băncilă, Editura Meridiane, București ,1961) .



”Apropiindu-se de mișcarea socialistă, Băncilă este continuu suspectat, ceea ce face ca autoritățile să-l mute la alte școli și să-i caseze rezultatul concursului pentru ocuparea unei catedre la Școala de Arte Frumoase, dorință realizată abia în anul 1937.

( Ghid, Galeria Națională, Arta românească modernă și contemporană, Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România, Editura Meridiane, București 1965). 

Autoportret (1896, MNAR)




Zaraful (1913)

” Prin Zaraful, Băncilă a dezvăluit și a stigmatizat pofta nesățioasă de bani a acestor  exploatatori din vremea sa. Personajul este bine individualizat , fiind în acest sens plin de viață ; imaginea este caustică și puternic caracterizată. De aceasta este intim legată însăși realizarea plastică a lucrării. 

 


    Atât coloritul, cât mai ales modelarea deosebit de expresivă a figurii și a mâinilor , cu ajutorul pastei de culoare , precum și poziția trupului și mișcarea sugestivă a capului contribuie în mod direct la redarea fizionomiei morale, la caracterizarea psihologică a personajului reprezentat ” ( Arta pentru toți, Octav Băncilă, Editura Meridiane, București ,1961) .





Natură statică cu pere (MNAR)








Flămândul ( 1908)

” În această pânză, artistul și-a exprimat deosebit de limpede dragostea pentru lumea nevoiașă , pentru cei care îndurau foamea și lipsurile. Tabloul este conceput pe cât de simplu, pe atât de grăitor și de autentic uman . Conținutul emoțional al lucrării este concentrat în expresia, atât de sugestiv redată de pictor , a chipului și a atitudinii băiatului. Silueta întunecată a trupului său se profilează singuratică în contrast cu fondul deschis și gol al zidului și al trotuarului.Coloritul, în general în tonalități reci , contribuie la redarea atmosferei apăsătoare și a tensiunii dramatice care se degajă din acest tablou. 

  

 
     Contrastul dintre vitrina încărcată de bunătăți, rezervate doar celor avuți , și privirea jinduitoare a băiatului sărac și flămând, în zdrențe, ne dezvăluie adevărul asupra unei societăți întemeiate pe o cruntă și nemiloasă exploatare” ( Arta pentru toți, Octav Băncilă, Editura Meridiane, București ,1961) .
 
 


Petecarul (1908)

” Băncilă a evocat în tablourile sale și aspecte adin lumea umilă a micilor meseriași de odinioară , pe care a cunoscut-o prin mahalalele Iașilor. Ceea ce ne impresionează în acest tablou e căldura și înțelegerea umană a artistului față de năpăstuiții vieții. Bătrânul păetecar , cu vederea slăbită , care se silește să potrivrească ața în ac, este surprins într-un moment obișnuit din munca sa de toate zilele.


     Privirea concentrată asupra gestului , efortul de a astâmpăra tremuratul mâinilor , sprijinindu-le una de alta , cămașa sărăcăciasă și fața răvășită ne vorbesc de viața grea a bătrânului meseriaș .


 

    Iar desenul expresiv , pensulația energică , sublinierea abilă a amănuntelor sugestive dau acestei scene pline de duioșie și autenticitate, o remarcabilă interpretare artistică ” ( Arta pentru toți, Octav Băncilă, Editura Meridiane, București ,1961) .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

La psiholog. De vorbă cu Florentina: Forța cuvintelor stă în emoția rostirii

  - Cât de importante sunt cuvintele? Care este puterea lor?   -   Cuvintele se formează în interiorul nostru. Limbajul este un rezult...