Adu-ţi aminte de mine…
Epuizat de bătaie, foame, sete, cu
trupul însângerat şi sufletul sfâşiat de dezamăgire, Iisus este împins spre
locul execuţiei. Discipolii, speriaţi şi învinşi de durere, se refugiază în
peşteră. Câteva femei îngenunchează la piciorul crucii scăldându-şi suferinţa
în lacrimi de deznădejde. Soldaţii trag la
sorţi hainele condamnatului şi aruncă vorbe de ocară.Dar surpriză ! Pe
Golgota se lasă întuneric în miezul zilei, pentru că soarele nu poate să fie
martorul acestei atrocităţi. Omenirea îşi ucide Dumnezeul la propriu !!!Cerul
de îngeri creează din suferinţă o mare de lacrimi… Tatăl ceresc tace. Iisus
suferă de răni şi de singurătate : « Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai
părăsit ? » Din partea lumii păcătoase, un singur suflet îi
recunoaşte calitatea de Mesia şi de miel al Lui Dumnezeu - unul dintre tâlharii răstigniţi împreună cu
El : « Adu-ţi aminte de mine când vei veni în împărăţia
Ta ! » Câtă putere îi dau aceste cuvinte ! Sigur că da, « vei fi cu Mine
în Rai ! » Isus moare: “ Săvârşitu-s-a !”
Hristos a
înviat!
...Ultimul
cuvânt al Lui Iisus vorbeşte despre un sfârşit şi, inevitabil, un nou început. Învinsul,
de fapt, este un învingător. Prin învierea Sa, Fiul Lui Dumnezeu oferă omenirii
paşaportul pentru Împărăţia Adevărului şi a Dreptăţii. Învierea este
evenimentul central al creştinismului, este victoria asupra păcatului şi a
morţii. În noaptea învierii, creştinii retrăiesc fiorul de acum 2000 de ani: “Hristos a înviat din morţi/Cu moartea pe
moarte călcând/Şi celor din morminte/Viaţă dăruindu-le”. Vorbele Mântuitorului rămân
o mângâiere şi o speranţă pentru mulţi: “ Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru
(…) Părinte,voiesc ca, unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care
mi i-ai dat, ca să vadă slava Mea pe care Mi-ai dat-o, pentru că Tu M-ai iubit
pe Mine mai înainte de întemeierea
lumii »(Ioan, cap.17, 19, 20). Hristos a înviat!
Georgeta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu