vineri, 5 iunie 2015

Ești vis de nemurire



    



   Jurnalul este martorul tăcut al unui suflet sensibil. Din nou, fata se refugiază în paginile lui, mărturisindu-și dragostea. Și, Doamne, dacă aceste trăiri nu ar fi umbrite de buruienile grijilor, cât de frumoasă ar fi viața!

    Ai observat, iubitule, că floarea, dacă este iubită de grădinar, este mai frumoasă, are un parfum mai dulce și o culoare specială? Prin urmare, dragule, ei sunt fericiți doar împreună. 

Floarea ar muri fără dragostea  grădinarului, iar el nu și-ar mai avea rostul. Te-am zăpăcit? Te iubesc!



Căci te ador ca pe-o minune...


afară ploaia s-a oprit și-i liniște în noapte
îți simt sărutul pe-al meu trup și vreau să uit de toate,
să mă ascund în amintirea ce-mi stăruie în gând
să-ți spun din nou că te ador, la piept să mi te strâng

și, Doamne, ce  bine-i  când ești lângă mine!
în ochii tăi cresc muguri de  iubire,
o liniște divină mă-nvăluie și-mi vine
să cânt și să dansez de fericire!

nici nu mai știu ce-nseamnă omenesc,
ce vrajă neștiută, ce doruri ne-au unit,
dar știu că-n viața asta e firesc
cât voi mai fi pe lume, să te fac fericit!

căci te ador ca pe-o dulce minune,
în lumea presărată cu spini și trandafiri,
ți-am spus și-acum repet: ești vis de nemurire
ești zorii, curcubeul,  aerul ce-l respir!


Georgeta

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu