miercuri, 20 mai 2015

Cultura Bodrogkeresztúr

   

      La noi este numită cultura Gorneşti, dar numele de Bodrogkeresztúr a fost preluat după numele unei necropole din estul Ungariei. În situl din judeţul Mureş s-a descoperit un mormânt cu inventar prezentând o sinteză târzie a elementelor Bodrogkeresztúr şi a elementelor eneolitice din Transilvania.
     Cultura continuă evoluţia fondului Tiszapolgár, dar aduce elemente noi. Comunităţile acestei culturi se remarcă printr-o mobilitate sporită, cu pătrunderi în ariile culturilor învecinate (Cucuteni A-B, Sălcuţa III-IV), ajungând până în vestul Olteniei (cimitirul de la Ostrovul Corbului). Această mobilitate s-ar putea explica şi prin instabilitatea instalată treptat în bazinul Tisei şi în Transilvania după pătrunderea primelor grupuri de păstori nomazi de origine răsăriteană – de tip Csongrad – Decea Mureşului, ceea ce a determinat o orientare a economiei spre păstorit.(Beldiman, 2008, p. 66).
     Asistăm la o deosebită dezvoltare a metalurgiei cuprului, caracteristice fiind masivele topoare cu braţele în cruce. S-a vorbit chiar de o adevărată epocă a cuprului în Transilvania (Kupferzeit). De asemenea, în inventarul acestei culturi se află podoabele de aur, reprezentând imagini antropomorfe stilizate - descoperirile tezaurelor de la Moigrad, judeţul Sălaj - şi Oradea, judeţul Bihor.
     La capitolul ceramică, forma caracteristică o constituie aşa numita oală de lapte (Milchtopf), cu două torţi mici, trase din buză şi având la bază mici pastile de lut. În eneoliticul final, acest element decorativ va fi folosit frecvent, mai cu seamă în cultura Coţofeni. Totuşi, prima fază a culturii nu utiliza încă toartele pastilate, aşa cum au arătat descoperirile de la Pecica, judeţul Arad. O etapă mai evoluată a culturii ar reprezenta-o descoperirile de la Reci, judeţul Covasna, urmate de cele de la Gorneşti şi Ostrovul Corbului. Până în prezent nu se cunosc multe date despre modul de viaţă al comunităţilor Bodrogkeresztúr, deoarece nu au fost efectuate săpături de amploare în aşezări, cu excepţia celei de la Pecica-„ Forgaci”. Doar pe baza datelor de la Reci şi Pecica se poate afirma că se amenajau atât bordeie, cât şi locuinţe de suprafaţă, uneori chiar cu platformă.(Beldiman, 2008, p. 66).
      Necropolele culturii Bodrogkeresztúr au arătat că ritul funerar constă din înhumaţia în poziţie chircită, bărbaţii fiind înmormântaţi pe partea dreaptă, iar femeile pe cea stângă, cu capul spre est, într-o dispunere inversă celei din cultura Tiszapolgár.
     Purtătorii acestei culturi au jucat un rol important în cadrul procesului de unificare culturală care se va desfăşura, în eneoliticul final, în părţile vestice ale ţării, contribuind la constituirea unei mari sinteze locale (Sălcuţa IV-Băile Herculane-Cheile Turzii), din care se va naşte cultura Coţofeni.

Bibliografie

   Beldiman, Corneliu, Istoria veche a românilor, Datele, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2008.



Georgeta Istrate

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu