Viața e un vis ?

te provoc, te sfidez, te urăsc.

te gonesc, te aștept, te iubesc.

îmi vine să râd de tot și de toate,

căci, culmea, nu-mi mai e frică de moarte !

plângi, neagro, smulge-ți părul din cap,

în răsărit și apus îți râd neputința,

ia-mă de vrei, căci e straniu,

de tine nu-mi pasă, ucide-mi dorința!

poți! dar nu vrei să mă iei surâzândă,

aștepți să-ți mai cer o secundă,

o clipă de viață, o clipă de zi,

să-mi spui că nu poți și nu vrei a voi...

în față îți râd, moarte hidoasă,

obraznică-ți par și poate te doare,

de frică să-ți știu vrei, flămândo,

dar teama de tine în neguri dispare.

ba chiar câteodată te-aștept să apari

pe aripa-ți neagră să mă duci în abis,

te iubesc câteodată, te chem, te implor

vezi moarte urâtă că viața-i un vis?

of, moarte acrită, neagră și rea

de tine eu râd, te sfidez, te provoc

până ce răbdarea-ți s-o termina

și va opri acest nedrept joc!

Georgeta