joi, 17 iulie 2014

Femeia ursului, partea a IV-a






Evenimentele șoc și transformarea omului

   Ajunseră la locuința lui Dan Curcubeu. Era un apartament cu patru camere mobilat după ultima modă. Puțin stânjenit, bărbatul îi spuse pe un ton ocrotitor:
-Asta e casa mea. Până o să-ți găsesc o locuință de închiriat, va trebui să împarți acest apartament cu mine. E în regulă?
-Nu știu ce să zic. Am progresat foarte mult în doar câteva zile. Ca și cum Dumnezeu ar vrea să-mi dea înapoi ce mi-a luat. Sau mai bine zis să repare ce au stricat alții. Știi, m-am gândit mult la ceea ce mi s-a întâmplat. Cred că prin tot ce am trecut era scris în destinul meu, că trebuia să trec prin toate acestea ca să învăț o lecție. Se spune că Dumnezeu îți pune în față un rău doar ca să te facă vrednic de binele care va urma. Stând singură în pădure vreme de cinci ani, am avut timp de gândire, de analiză. Am ajuns la concluzia că numai niște evenimente șoc, ca acela prin care am trecut eu, pot schimba concepțiile limitate ale omului. Iar transformarea rezultată de aici îi deschide ferestre noi în gândire, în atitudine, în reacții. Acum, când am trecut peste toate acestea, încep să-mi dau seama cum lucrează Dumnezeu. Este o alchimie, un mod de a transforma natura rea a omului, printr-un rău aparent, în bine.  Este chiar fascinant...

Te duc în... America !

-Dacă-mi dai voie, eu  cred că e timpul să revii la viață. Ce zici?
- Nu numai că mi-ai oferit o casă, dar m-ai adus și la oraș. Pentru mine este...
-Să nu-mi spui că nu-ți place, fiindcă mă ambiționez și te duc în ... America! Lăsând gluma la o parte, dacă îți place mai mult la țară, pot să aranjez ceva în sensul ăsta.
-Nu e nicio problemă. Știi, înainte de a mă căsători, îmi dorisem să ajung la oraș, dar din păcate, la vremea aceea m-am îndrăgostit de Radu.
- Bine că ai adus vorba. De soțul tău ești divorțată?
- Nu. El s-a căsătorit cu femeia aia pe considerentul că e văduv, fiindcă soția, după spusele soacrei mele, i-a fost ucisă de un urs.
- Vrei să spui că el știe adevărul și continuă să susțină în fața lumii că ai murit?!
-Da.
- Înseamnă că avem o problemă. Trebuie să introduci proces de divorț, ca să te eliberezi. El a încălcat legea. Tu ai dreptul la jumătate din tot ce ați agonisit împreună.
- Nu, n-am să-i cer nimic. Nu vreau.
-Nu se poate ! Tu locuiești într-o văgăună, iar el se distrează. Nu, asta nu poate rămâne așa !
-Te rog, pentru numele Lui Dumnezeu, dacă vrei să mă ajuți, ajută-mă doar să mă eliberez de el, nu să mă îmbogățesc.

Avem o problemă...

-Văd că ești hotărâtă. Observ groază în ochii tăi. Ei bine, fie cum zici.  Chiar mâine vom face primele demersuri, iar iubitul tău soț va primi citația în câteva zile. Cu asta ești de acord ?
-Cunoști vreun avocat ?
-Da, îl ai chiar în fața ta.
-O, nu se poate ! Ce-am făcut eu să merit această răsplată?
-Nu te înțeleg...
-Până curând eram o ființă blestemată, o nimeni pentru lume și...domnule avocat, cred că avem deja o problemă...
- Da? Care ar fi aceea?
- Nu am bani pentru onorariu.
-Asta chiar e o problemă. Însă trebuie să-mi promiți că-mi vei plăti cu primul salariu pe care-l vei lua.
-Ce tot spui? Care salariu?
-Cum, ce? Mâine mergem la Liceul M, unde cu siguranță vei obține un post.
-Cum de ești atât de sigur ?
-Îl cunosc pe director. Chiar l-am auzit zilele trecute că are nevoie de un profesor de limbă engleză, căci cel care a fost înainte s-a pensionat.
-Nu știu ce să zic, domnule Samaritean. Mă pui în încurcătură. Serios ! Și faci toate astea fără să ceri nimic în schimb...
-Ei, nici chiar așa. Am câștigat o prietenă pe cinste.
-Chiar așa? Pentru soția dumitale o prietenă ar putea fi un lucru dubios... motiv de gelozie...
- Nu sunt însurat! Vezi tu vreo femeie în această casă? Vezi vreo poză cu familia pe undeva?  

Darul Lui Dumnezeu

-Hai să schimbăm subiectul. Ce-ar fi să pregătim ceva de mâncare? Gătesc bine... Cred... dacă mai știu... Am avut o pauză cam mare de bucătărie...
- Nu voi permite oaspetelui meu să se apuce de umblat printre oale și tigăi. Voi găti eu însumi.
- Nu uita că eu nu sunt un oaspete oarecare, având în vedere împrejurările în care ne-am cunoscut.
-OK. Am să te las pe tine să gătești ceva din ce vei găsi prin frigider. Între timp, am să cobor să iau ceva de băut.Ce preferi?
-Apă minerală...
- Nu se poate. Acest eveniment se cere sărbătorit cu cea mai bună șampanie... Ce e? Nu zici nimic?
- Nu mai am cuvinte, domnule avocat.
  După ce avocatul ieși, Rodica cercetă apartamentul cu atenție. Obiectele erau de cea mai bună calitate, iar picturile de pe pereți aveau semnătura unor nume răsunătoare: Nicolae Grigorescu, Sava Henția, Ștefan Luchian, Gheorghe Tattarescu și alții. Fata se simțea bine. Energiile pe care le simțea erau pozitive, parcă îi dădeau încredere în sine. Cine știe? Poate că va reuși să se ridice din nou, poate își va găsi adevăratul drum în viață. În orice caz, fata credea că întâlnirea cu avocatul a fost un dar de la Dumnezeu, chiar îngerul trimis de El.

(Va urma)

Georgeta Istrate

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu