Iubiri nepotrivite

De te vei strădui s-arăți că ești un suflet  bun

Ori de  vei răguși strigând că ești un om model,

Nu te mai pot iubi, căci te cunosc prea mult

Oricât ai încerca să mă convingi, eu știu că ești la fel!

Nu-ți pasă că am plâns în nopți fără sfârșit

Să-ți fie ție bine, de mine n-ai habar,

Orgoliul îți tot spune: ești de  neînlocuit!

Tu-l crezi și pare-se  ego-ul te-a orbit

Căci  lângă tine curg  lacrimi în zadar!

Pe calea ce-am ales-o, ești umbra unui munte

O pată uriașă ce-ntunecă privirea,

Cu sufletu-ți de gheață, cu  visele-ți mărunte  

Mă-ntreb dacă în tine există și uimirea.

Am încercat, știi bine, să te iubesc din nou

Dar îmi răsună-n  minte a tale vorbe grele,

Obrajii mei brăzdați de lacrimi și durere,

Un zid de netrecut, iar glasul tău ecou

Și  inima îmi strigă: nu-l poți iubi din nou!

Georgeta Istrate