« Iisus
a răspuns :Adevărat, adevărat zic ție : De nu se va naște cineva din
apă și din Duh, nu va putea să intre în împărăția Lui Dumnezeu »
(Ioan, cap3,5)
Creștinismul este religia care s-a clădit pe jertfa mântuitoare a lui
Iisus Hristos. Prin botez, omul are
șansa de a deveni copil al Lui Dumnezeu.
Un copil botezet, o
lumină ce se naște pe pământ
Prima din cele șapte taine ale bisericii este
botezul. El reprezintă poarta de intrare în creștinism. Este momentul înfierii
omului. Astfel, cel botezat este numit Fiu al lui Dumnezeu și devine frate al lui Iisus Hristos
prin Duhul Sfânt.
Creștinii
ortodocși își botează copiii într-o perioadă cuprinsă între 7 și 40 de
zile de la data nașterii. Botezul se
face de către preot, prin scufundarea copilului de trei ori într-un vas
cu apă numit cristelniță (
denumirea vine de la numele Hristos sau creștin). Apoi, copilul este scos și
uns pe tot trupul cu Sfântul și Marele Mir, după care este împărtășit.
Învățătura creștină spune că , un copil
în care nu au fost păcate decat
cele ale părinților și care se spală odată cu botezul, este ca o lumină
strălucitoare care s-a născut pe pământ. Această lumină trebuie păstrată toata
viața. Aprofundarea continuă a învățăturilor creștine, exemplul plin de milă al
Mântuitorului, aplicarea principiilor
învățăturii, dar și rugăciunea continuă ar trebui să-l ghideze pe noul membru
al Bisericii în toate acțiunile sale. Botezul se poate face atât la varsta
prunciei cât și la vârsta maturității. Niciodată Biserica Ortodoxă nu va
respinge cererea unui om de a face parte din trupul lui Hristos !
Nașii, părinții
spirituali ai copilului
Nou născuții nu pot veni singuri pentru a cere botezul, de aceea au nevoie
de nași. Aceștia trebuie să fie creștini ortodocși, să mărturisească, să
răspundă și să făgăduiască în locul
copilului luându-și răspunderea în fața lui Dumnezeu pentru viitoarea pregătire
a acestuia în viața creștină. Copiii
trebuie să vadă în nașii lor, prin
puterea exemplului, blândețe, milă, smerenie, răbdare și iubire față de oameni.
Pe de altă parte, datoria copiilor față de nași este de a-i respecta cel
puțin la fel de mult ca pe părinții
trupești, de a-i asculta pentru ca aceștia sunt garanții lor în fața lui Dumnezeu. De aceea nașii trebuie aleși cu
mare grijă dintre oamenii cu cele mai alese virtuți, altfel poate fi pusă în
pericol chiar mântuirea copilului. Este
recomandat ca nașul să fie o persoană de
același sex cu pruncul care se botează.
Mărturisirea păcatelor,
legătura continuă cu Dumnezeu
Există două
feluri de botez. Primul se face cu apă și
a fost instituit de Ioan Botezătorul, fiind considerat un act pregătitor ca un botez al pocăinței, iar cel de-al doilea este Botezul lui Iisus Hristos, cu apă, Duh
Sfânt și foc, acesta fiind un botez mântuitor.
Deoarece omul
poate să cadă în păcat fiind ispitit continuu, își poate pierde curațenia și
statutul pe care le-a primit la botez. Odată căzut, încep remușcările, iar
sufletul își pierde liniștea. Disperarea și sentimentul de vinovăție pot
îmbolnăvi atât trupul cât și sufletul . Iisus știa însă că omul va greși, de aceea a orânduit Taina
Sfintei Mărturisiri, Taina Pocainței și a lacrimilor de care creștinii nu ar
trebui să uite nicio clipă. Acesta este singurul remediu pentru păcatele săvârșite.
Numai prin curățenie și o legătură stransă cu Dumnezeu omul beneficiază de
Harul Duhului Sfnt întreaga viață.
Unul din cele
mai cumplite păcate săvârșite de om este cel al avortului. Acesta este
considerat drept o crimă dublă deoarece copiii sunt lipsiți de viața aceasta și
de cea veșnică. Pentru faptul că acei copii nu au ajuns să fie botezați, nu pot
avea parte de împrăția lui Dumnezeu.
Georgeta Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu