sâmbătă, 29 iunie 2013

Prima taină a bisericii: botezul



« Iisus a răspuns :Adevărat, adevărat zic ție : De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre în împărăția Lui Dumnezeu »
(Ioan, cap3,5)


    Creștinismul este religia care s-a clădit pe jertfa mântuitoare a lui Iisus Hristos.  Prin botez, omul are șansa de a deveni copil al Lui  Dumnezeu.
     
Un copil botezet, o lumină ce se naște pe pământ


       Prima din cele șapte taine ale bisericii este botezul. El reprezintă poarta de intrare în creștinism. Este momentul înfierii omului. Astfel,  cel botezat  este  numit Fiu al lui Dumnezeu și devine  frate al lui  Iisus Hristos  prin Duhul Sfânt.
    Creștinii ortodocși își botează copiii într-o perioadă cuprinsă între 7 și 40 de zile  de la data nașterii. Botezul se face de către preot, prin scufundarea  copilului de trei ori  într-un vas  cu  apă numit cristelniță ( denumirea vine de la numele Hristos sau creștin). Apoi, copilul este scos și uns pe tot trupul cu Sfântul și Marele Mir, după care este împărtășit. Învățătura creștină spune că , un copil  în care nu au fost păcate  decat cele ale părinților și care se spală odată cu botezul, este ca o lumină strălucitoare care s-a născut pe pământ. Această lumină trebuie păstrată toata viața. Aprofundarea continuă a învățăturilor creștine, exemplul plin de milă al  Mântuitorului, aplicarea principiilor învățăturii, dar și rugăciunea continuă ar trebui să-l ghideze pe noul membru al Bisericii în toate acțiunile sale. Botezul se poate face atât la varsta prunciei cât și la vârsta maturității. Niciodată Biserica Ortodoxă nu va respinge cererea unui om de a face parte din trupul lui Hristos !

Nașii, părinții spirituali ai copilului

   Nou născuții nu pot veni singuri pentru a cere botezul, de aceea au nevoie de nași. Aceștia trebuie să fie creștini ortodocși, să mărturisească, să răspundă  și să făgăduiască în locul copilului luându-și răspunderea în fața lui Dumnezeu pentru viitoarea pregătire a acestuia  în viața creștină. Copiii trebuie să vadă în nașii lor,  prin puterea exemplului, blândețe, milă, smerenie, răbdare și iubire față de oameni. Pe de altă parte, datoria copiilor față de nași este de a-i respecta cel puțin la fel de mult ca  pe părinții trupești, de a-i asculta pentru ca aceștia sunt garanții lor în fața  lui Dumnezeu. De aceea nașii trebuie aleși cu mare grijă dintre oamenii cu cele mai alese virtuți, altfel poate fi pusă în pericol chiar mântuirea  copilului. Este recomandat ca nașul să fie o persoană  de același sex cu pruncul care se botează.

Mărturisirea păcatelor, legătura continuă cu Dumnezeu

   Există două feluri de  botez. Primul se face  cu apă și  a fost instituit de Ioan Botezătorul, fiind considerat  un act pregătitor ca un  botez al pocăinței,  iar cel de-al doilea  este Botezul lui Iisus Hristos, cu apă, Duh Sfânt și foc, acesta fiind un botez mântuitor.
    Deoarece omul poate să cadă în păcat fiind ispitit continuu, își poate pierde curațenia și statutul pe care le-a primit la botez. Odată căzut, încep remușcările, iar sufletul își pierde liniștea. Disperarea și sentimentul de vinovăție pot îmbolnăvi atât trupul cât și sufletul . Iisus știa însă  că omul va greși, de aceea a orânduit Taina Sfintei Mărturisiri, Taina Pocainței și a lacrimilor de care creștinii nu ar trebui să uite nicio clipă. Acesta este singurul remediu pentru păcatele săvârșite. Numai prin curățenie și o legătură stransă cu Dumnezeu omul beneficiază de Harul Duhului Sfnt întreaga viață.
   Unul din cele mai cumplite păcate săvârșite de om este cel al avortului. Acesta este considerat drept o crimă dublă deoarece copiii sunt lipsiți de viața aceasta și de cea veșnică. Pentru faptul că acei copii nu au ajuns să fie botezați, nu pot avea parte de  împrăția lui Dumnezeu.


 Georgeta Istrate

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu