La mulţi ani, România !

  Cineva m-a întrebat zilele trecute  dacă aş fi vrut să mă nasc în altă ţară. Am spus un nu aşa de hotărât,  încât persoana din faţa mea a tresărit.

     Nu cunosc un nume mai frumos ca România, o limbă atât de dulce şi profundă, nişte peisaje de-a dreptul năucitoare şi oameni atât de deştepţi, de calzi. Poate că românii au şi defecte, dar cine nu are?  

   Cel mai mare defect al nostru, de care îmi pare nespus de rău ,  este acela că nu mai ştim să ne alegem reprezentanţii. Avem nevoie de  lideri cărora să le pese de ţara asta, de oamenii ei şi de demnitatea lor.  De ce nu mai ştim? Poate că sunt prea multe măşti,  bine ticluite,  care păcălesc.  Dacă ei poartă măşti, de ce nu învăţăm să le ignorăm? Alegerile sunt aproape, bătălia este mare, iar cei care vor să ia puterea,  luptă cu toate armele. Bat pe la uşile noastre  ca nişte miei nevinovaţi,  promiţând vrute şi nevrute. Dar cum să-i ghiceşti pe cei care  sunt lupi îmbrăcaţi în blană de oaie?

   Într-o zi, mi-a trecut prin minte un lucru straniu: ce bine ar fi dacă oamenii ar fi însemnaţi natural, cu o culoare anume, care să le arate intenţiile, ca un nimb, ca o pecete în mijlocul frunţii , aşa cum se vede culoarea ochilor! Iar culoarea proprie fiecărui om să emane şi un parfum specific. Atunci sigur nu am mai greşi. Ar fi o chestie atât de bună, încât şi  cei nesinceri ar aspira la o culoare care să le înfrumuseţeze caracterul. 

   Astăzi,  1 Decembrie 2012, am  credinţa că România va străluci din nou! Aşa să ne ajute Dumnezeu!

   

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie

                                                 de Mihai Eminescu

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, 
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor? 
Braţele nervoase, arma de tărie, 
La trecutu-ţi mare, mare viitor! 
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul, 
Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc; 
Căci rămâne stânca, deşi moare valul, 
Dulce Românie, asta ţi-o doresc. 

Vis de răzbunare negru ca mormântul, 
Spada ta de sânge duşman fumegând, 
Şi deasupra idrei fluture ca vântul 
Visul tău de glorii falnic triumfând, 
Spună lumii large steaguri tricoloare, 
Spună ce-i poporul mare, românesc, 
Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare, 
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.  


Îngerul iubirii, îngerul de pace, 
Pe altarul Vestei tainic surâzând, 
Ca pe Marte-n glorii să orbească-l face, 
Când cu lampa-i zboară lumea luminând, 
El pe sânu-ţi vergin încă să coboare, 
Guste fericirea raiului ceresc, 
Tu îl strânge-n braţe, tu îi fă altare, 
Dulce Românie, asta ţi-o doresc. 


Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, 
Tânără mireasă, mamă cu amor! 
Fiii tăi trăiască numai în frăţie 
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori, 
Viaţa în vecie, glorii, bucurie, 
Arme cu tărie, suflet românesc, 
Vis de vitejie, fală si mândrie, 
Dulce Românie, asta ţi-o doresc!