duminică, 30 septembrie 2012

Psihologia inversă



      

     Trăim într-o lume în care, din păcate,  se accentuează discrepanţele între părinţi şi copii. Aceste tensiuni pot fi  rezultatul lipsei de comunicare,  ce afectează înţelegerea între generaţii. Stresaţi de serviciu şi alte obligaţii, părinţii  nu mai au timp să se ocupe de copii, iar aceştia caută alte căi de comunicare şi de acţiune. Una dintre ele este calculatorul, un surogat excelent, dar care nu înlocuieşte nici pe departe  mângâierea mamei, sfatul tatălui, pasiunile comune şi alte nevoi ale generaţiilor tinere.
    În special copiii si tinerii au devenit dependenţi de acest instrument, cu adevărat fascinant, dar care ne înstrăinează tot mai mult de cei dragi. Comunicarea faţă în faţă a fost înlocuită de comunicarea virtuală. În această  lume nou creată,  copiii au curajul să-şi spună părerile, ceea ce nu se întamplă şi în realitate. Şcoala a devenit o corvoadă din cauza obligativităţii,  dar şi inflexibilităţii unor dascăli.

Între durere şi plăcere

   Pe tema dependenţei de calculator şi cum poţi scăpa de ea, discut cu un vechi prieten, de meserie terapeut şi psiholog. El îmi povesteşte că o situaţie similară a avut cu proprii copii. Jocul pe calculator devenise principala preocupare, iar şcoala - o obligaţie traumatizantă. Situaţia părea fără ieşire. Autoritatea părintelui era zero. Cei doi copii stăteau tot timpul pe caluclator, dormeau foarte puţin, iar la şcoală rezultatele erau din cele mai slabe.
   S-a întâmplat că, în perioada aceea, amicul meu s-a înscris la un curs de programare neurolingvistică, unde a aflat modul de funcţionare a creierului uman. Cea mai importantă idee, de la care a pornit în rezolvarea situaţiei din familie suna cam aşa: „ Două sunt forţele care îl motivează pe om să ia o decizie: durerea şi plăcerea”. Cu alte cuvinte,  creierul nu cunoaşte nuanţe, el percepe un lucru ori ca durere, ori ca plăcere. De exemplu, dacă-i spui copilului că TREBUIE  să înveţe, că aşa e bine pentru viitorul lui, el va percepe aceste cuvinte  ca pe nişte „dureri”, căci  toate lucrurile obligatorii sunt trecute de către creier la categoria durere. În concluzie, copilul ajunge sa considere şcoala o tortură. În calitate de părinte sau dascăl trebuie să ai abilitatea sau măiestria de a transforma această durere în plăcere. Dar cum?
     

  „Începând de astăzi, nu mai trebuie să învăţaţi!”

    Să vedem cum  a rezolvat amicul meu problema din familia sa: „ după trei zile de cursuri, am venit acasă şi, bineînţeles, copiii mei erau la calculator. Le-am spus, sigur pe mine: începând de astăzi, nu mai trebuie să învăţaţi! TREBUIE să studiaţi doar calculatorul. Dar să-l stăpâniţi de la A la Z!”
  Copiii se uitau unul la celălalt şi nu ştiau ce să mai creadă. Se întrebau dacă tatăl lor o fi păţit ceva. După feţele lor mirate, părintele le-a intuit întrebarea.  A repetat încă o dată: „măi, ce vă uitaţi aşa la mine, n-am vorbit destul de clar? Gata, aţi  terminat cu învăţătura! De azi înainte,  numai pe calculator TREBUIE să staţi!”  Reacţia copiilor a fost surprinzătoare, făcând exact inversul a ceea ce li se cerea.  
    În timp, cuvântul  TREBUIE s-a transformat într-o detaşare de calculator. Acum îl folosesc doar pentru lecţii sau documentare. Situaţia şcolară s-a îmbunătăţit uimitor, spre bucuria părinţilor şi a profesorilor.

Georgeta Istrate

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu