duminică, 30 septembrie 2012

Ion C. Brătianu şi politica economică a protecţionismului (partea I)





 Ion C. Brătianu a fost una dintre personalităţile marcante ale vieţii politice din România secolului al XIX-lea şi considerat făuritorul României moderne. Se numără printre fruntaşii Revoluţiei de la 1848, iar după unirea Principatelor, în calitate de prim ministru,  a ştiut să conducă tânărul stat român spre dezvoltare şi prosperitate: ”Industria să se dezvolte deci corelată cu agricultura, cu valorificarea resurselor acesteia, de atragerea în circuitul economic a numeroaselor bogăţii care „zac în rodnicul nostru pământ”. Să se dezvolte cu precădere  acele ramuri industriale  pentru care existau în ţară materii prime”.
  Liberalii promovau proiectul politic al unei societăţi în care primau libertatea  individuală şi raţionalitatea  acţiunii umane , crezând sincer că modernizarea era un proces neîntrerupt , ce-şi avea izvorul în progresul continuu, întreţinut de competiţia dintre oameni. După războiul  pentru independenţă, liberalii au dominat viaţa politică, iar prim ministrul şi omul politic de frunte al epocii a fost Ion C. Brătianu , care a ştiut să se facă indispensabil  atât regelui, cât şi partidului său. A îndeplinit importante funcţii în structurile de stat şi politice ale vremii sale, a promovat principii novatoare în societatea românească  în perioada unei tranziţii dificile pentru România. Dorea cu ardoare să-şi vadă ţara integrată într-o Europă care se moderniza cu paşi repezi şi  se perfecţiona continuu:  „Eforturile lui după cucerirea independenţei sunt cu deosebire concentrate „ fără cruţare de sacrificii” – cum dezvăluie unor oameni de stat în timp ce se aflase la Berlin – pentru ca într-un termen relativ scurt să se pună în valoare nu numai sursele  de bogăţie ale ţării , ci şi toate instituţiile care constituiau puterea unei naţiuni. Intenţia lui era să facă din România atât o ţară dezvoltată prin micşorarea decalajelor care o separau de societăţile cele mai avansate, cât şi un avanpost al civilizaţiei moderne în Orient”
  
Capacităţi profesionale de excepţie

        Lui  Ion C. Bratianu nu i se potriveau stagnarea, inerţia şi conservatorismul, prezente încă în  mai toate domeniile vieţii sociale, politice şi economice, pronunţându-se hotărât pentru un program de reforme capabil să îmbunătăţească , ba chiar să schimbe instituţiile statului aşa încât modernizarea să fie accelerată. Ion C.  Brătianu  a vrut un sistem instituţional ca în Occident, dar nu să fie o copie a acestuia, ci  prin înţelegerea şi aplicarea spiritului acestuia, luându-l ca pe un exemplu şi un model civilizator. Era pentru aplicarea şi respectarea principiilor separării  puterilor în stat, pentru o suveranitate reală a poporului  român şi a existenţei unei opinii active si dezinhibate de intruziuni autoritariste nedemocratice: „ Constatând că instituţiile politice nu aveau o bază adecvată  în industrie, agricultură şi comerţ , îşi propunea o schimbare fundamentală de orientare  în politica economică (...). I.C. Brătianu însă, departe de a preconiza acea soluţie , acţiona nu numai pentru consolidarea regimului constituţional , al instituţiilor politice deci, dar şi utilizarea lor în scopul accelerării creşterii economice , drept modalitate principală de diminuare a decalajului civilizaţiei materiale care separa România de statele occidentale avansate.Din nevoia imperioasă a asanării crizei economico-financiare , încă de la 20 iulie 1876 anunţa măsuri drastice de economii bugetare pe calea reducerii aparatului administrativ. Voia să lovească în mentalitatea multor români care , în loc de a-şi canaliza energiile spre ramuri economice productive , jinduiau după funcţii bine retribuite  din aparatul de stat. Remarcând – întocmai ca Ion Ghica , unul dintre criticii acestei stări de lucruri  - că „răul cel mare „era că „toată activitatea , toată inteligenţa românilor” mergeau spre diferite ramuri ale administraţiei, intenţiona ca prin măsuri speciale să determine o deplasare a interesului  spre agricultură, comerţ şi industrie , precum şi în domeniile ştiinţelor aferente. O asemenea schimbare se impunea prioritar , deoarece doar „sumanul”, adică ţărănimea , constituia în masa românilor forţa productivă, în timp ce numeroase alte elemente „sugeau sau căutau să sugă din bugetul statului”, lăsând comerţul la dispoziţia străinilor. Numeroşi francezi , englezi, italieni, bulgari şi în general sud-slavi  - cum remarca tot el - , veniţi „cu sarica pe umeri”, infiltrându-se în locul lăsat de români , reuşeau rapid să facă avere şi să cumpere chiar moşiile boierilor”.

Importanţa monedei şi a Băncii Naţionale în procesul modernizării

     Ion C. Brătianu avea capacităţi profesionale de excepţie care au fost puse în slujba ţării prin iniţiative şi măsuri menite să aducă progresul în cele mai importante domenii.  La sfârşitul lunii martie 1867,  Camera Depuţatilor a adoptat o lege care avea să contureze  sistem monetar românesc şi pentru folosirea monedei naţionale, la fel ca şi alte ţări precum Belgia, Elveţia, Franţa,  Italia. Baterea monedei însemna exercitarea dreptului unui popor la suveranitate statală şi îndepărtare de puterea suzerană a Imperiului Otoman.   Capitalismul a început să se dezvolte mai rapid, raportul de forţe dintre moşierime şi burghezie a început să încline tot mai mult în formarea burgheziei,  interesată în dezvoltarea forţelor de producţie pe linie capitalistă, pentru lărgirea şi accelerarea procesului de acumulare a capitalului pentru promovarea şi lărgirea pieţei naţionale româneşti.  Sistemul financiar progresează, de asemenea.  În anul 1880 s-a întemeiat ( având capital de stat şi particular) Banca Naţională a României , care avea dreptul să emită monedă şi să acorde împrumuturi întreprinzătorilor solvabili. Leul avea, în acele vremuri, o mare putere de cumpărare , fiind echivalent cu francul francez. Crearea Băncii Naţionale , de către guvernul Brătianu, a dat un impuls dezvoltării burgheziei. Băncile mari şi moderne, de stat şi private, au înlocuit cămătarii.
De asemenea,  statul sprijinea meseriaşii, comercianţii şi industriaşii autohtoni  şi prin scutiri de taxe şi impozite. Înfiinţarea Caselor de credit agricol aveau rolul de a acorda ţăranilor împrumuturi pe o perioadă de 9 luni. Agricultorul  garanta cu recolta,  cu vite sau unelte agricole: Într-o epistolă către P. Mavrogheni prilejuită de dezbaterea asupra proiectului de bancă naţională , propunea ca întregul efort românesc  să meargă în direcţia creşterii economice. Căci dacă o naţiune cucerită prin sabie îşi păstra intact dreptul de revendicare a emancipării , precum şi mijloacele de atingere a acesteia, dimpotrivă, în cazul în care era cucerită prin mijloace economice este nimicită pentru totdeauna în drept şi în fapt. Conaţionalii vor fi pierduţi dacă ţăranul şi toate clasele muncitoare , adică forţele productive , nu erau emancipate de sub presiunea şi spolierea capitalului uzurar. În acest scop se impunea crearea unei industrii naţionale, luarea comerţului  din mâna străinilor.  

Bibliografie
 
 
- Apostol Stan, Ion C. Brătianu, un promotor al liberalismului în România, Editura Globus, Bucureşti, 1993
- Sabina Cantacuzino, Din viaţa familiei Ion C. Bratianu, volumul I, Editura Albatros, Bucureşti, 1993
- Istoria României în date, Editura Enciclopedică Română, Bucureşti, 1971
 - Fotografie Internet – Wikipedia

Georgeta Istrate

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu