duminică, 30 septembrie 2012

Ion C. Brătianu şi politica economică a protecţionismului (partea a II-a)




Politica liberului schimb sau protecţionismul?
      
    În anul 1875, România a încheiat cu  Austro-Ungaria  o convenţie economică pe o perioadă de zece ani. În baza acestui document, românii puteau să-şi plaseze produsele agricole pe piaţa austro-ungară, iar aceştia aduceau pe piaţa românească produse industriale, beneficiind de importante scutiri şi reduceri la taxele vamale. Industria noastră nu a putut rezista concurenţei mărfurilor austro-ungare , prin urmare un număr de întreprinderi au falimentat.Ramurile care au rezistat au fost morăritul  şi industria alcoolului, deoarece au beneficiat de materie primă ieftină. Rezultatele convenţiei au fost dezastruoase pentru economia românească, generând un curent de opinii în rândul burgheziei. Era nevoie de măsuri economice protecţioniste, cu precădere în industrie. După ce politica economică a liberului schimb a dat greş, s-a constatat că singura soluţie pentru scoaterea ţării din inapoierea economică era industria. În anul 1886, cu totate protestele Austro-Ungariei, guvernul român a denunţat Convenţia. 
Legea tarifelor vamale
      După obţinerea Independenţei , s-a creat cadrul necesar dezvoltării unei economii moderne .În acea perioadă  industria românească  era lipsită de capital autohton , de cadre tehnice bine calificate , de maşini şi materii prime, tehnologie modernă  atât de necesară şi un cadru legislativ adecvat. Prin urmare, statul începe să ducă o politică protecţionistă. Cadrul legislativ a vizat mai ales dezvoltarea principalelor ramuri industriale: industria alimentară, forestieră , petrolieră şi metalurgică. În anul 1886 este elaborată o lege a tarifelor vamale, prin care industria românească  era  apărată prin tarifele vamale protecţioniste. Acestei legi i s-a adăugat o alta , în anul 1887, adoptată de liberali  , care acorda înlesniri , pe timp de 15 ani , celor care intenţionau să înfiinţeze întreprinderi mari.   De exemplu, o întreprindere cu un capital  de 50.000 lei şi având cel puţin 25 de lucrători  primea din partea statului scutiri  de impozite şi de taxe vamale  la importul de maşini , reduceri de taxe în transportul feroviar  şi teren în folosinţă gratuită  pentru amplasarea clădirii"
Politica liberală:  „prin noi înşine”
     La început, progresul a fost destul de lent, din cauza faptului că autohtonii  procurau greu capitalul necesar.Principiul economic de bază  era "prin noi înşine",  şi însemna adoptarea unor măsuri protecţioniste prin majorarea tarifelor vamale,  pentru a împiedica pătrunderea mărfurilor străine în România. Aceste măsuri aveau drept scop încurajarea  productiei agricole si industriale autohtone: Accentuând o asemenea politică după Războiul independenţei , era animat – cum declara în Cameră , la 28 februarie 1884 – de ideea de a-i convinge pe români că nu pot să se hrănească , dar mai cu seamă să se îmbogăţească decât numai prin muncă , prin sudoarea frunţii , considerată principala sursă de acumulare a bogăţiei naţionale. Prototipul social de care se simţea ataşat  şi pe care voia să-l impună drept model întregii societăţi era burghezul , adică omul care muncea, întreprindea, acumula şi nu cheltuia decât din neapărată necesitate , în funcţie de nevoile activităţii economice. El nu-şi permitea risipa şi luxul , cheltuieli neproductive , printr-o asemenea mentalitate deosebindu-se fundamental de fosta boierime , precum şi de descendenţii acesteia care se complăceau în starea de rentieri. Ca şef de guvern îşi propunea deci să îndrepte atenţia contemporanilor spre adevăratele surse ale prosperităţii publice , edictând legi de stimulare a unor asemenea direcţii de activitate şi de reprimare a unor afaceri parazitare.

Progrese economice
    Libertatea economică se transpunea în viaţă prin economie de piaţă, bazată pe încurajarea iniţiativei private şi liberă concurenţă,  precum şi pe respectarea proprietaţii private. Pentru a sprijini dezvoltarea economică, comercială şi industrială a României, în condiţiile în care ţara era înapoiată economic datorită învecinării cu imperiile absolutiste multi-naţionale, liberalii susţineau intervenţia statului în desfăşurarea proceselor economice.  În privinţa pătrunderii capitalului străin în economia românească sub forma unor investiţii (împrumuturi acordate statului) pentru dezvoltarea unor ramuri industriale, utilaje, specialişti, deţineri de acţiuni la firme sau bănci), liberalii acceptau cooperarea cu capitalul străin, dar doreau ca acest lucru să se facă sub formă de colaborare, nu de acaparare (nu doreau instituirea unei dependenţe a economiei româneşti de investitorii occidentali).  Şi în agricultură s-au observat unele progrese,   în sensul au fost extinse  suprafeţele cultivate şi s-a încercat o modernizare a tehnicii, dar în ansamblu, tehnica rămâne rudimentară , iar exploatarea pământului  se făcea prin sistemul învechit  al arendăşiei şi avea la bază învoielile agricole:  „Spre a ajunge la stimularea activităţii productive şi la creşterea bogăţiei naţionale , combătea energic prejudecăţi ale contemporanilor, susţinând că sorgintea avuţiei  este munca, iar nu pământul. Privirile lui critice mergeau spre agricultură , sursa principală de subzistenţă  şi de venituri”


    Implicarea statului în procesul economic

   Transporturile se modernizează , iar inventarea telefonului şi a telegrafului au înlesnit mult tranzacţiile comerciale. Serviciul poştal a fost organizat după modelul Occidentului . După 1874, România a intrat în Uniunea Poştală Universală . Ca urmare,  a beneficiat de toate inovaţiile vremii: cărţi poştale, mandate, colete, imprimate, abonamente la ziarele timpului, etc.  Dacă primele linii de telegraf s-au introdus încă din 1854, telefonia a pătruns  în 1884,  când s-a construit prima linie între Direcţia Generală a Poştelor şi Telegrafelor şi Ministerul de Interne.   Doctrina liberală  „prin noi înşine”, a cărui promotor era Ion C. Brătianu  îşi propunea dezvoltarea societăţii româneşti, prin valorificarea resurselor naţionale. În acelaşi timp nu respingea total capitalul străin.Atâta timp cât între partenerii români şi străini exista o relaţie de colaborare, aşa încât interesele ţării să nu fie lezate, totul era în ordine. Ion Brătianu a avut o contribuţie esenţială în modernizarea României şi a fost la înălţimea celor mai importanţ lideri politici ai vremii sale. Ca să-şi pună aplicare ideile, Ion C. Brătianu a implicat statul în procesul economic. Aşadar, statul trebuia să devină factorul de coeziune şi de încurajare în toate sferele activităţii economice. Expresia “prin noi înşine” devine  pentru I.C. Brătianu nu atât o formulare teoretică, ci  un îndreptar în formularea unor măsuri de impulsionare a creşterii economice, atât de necesară în acele momente. El afirma , în data de 14 aprilie 1882, în Cameră, că doctrina sa economică ţinea cont de utilizarea capitalurilor străine doar în cazuri excepţionale, într-un moment de “o mare nevoie, dar şi atunci reglementată astfel încât să nu existe nici un neajuns...” .

 A trăi pentru România
      Ion C. Brătianu (n. 2 iunie 1821, Piteşti - d. 4 mai 1891, Florica, judeţul Argeş), om politic, considerat a fi „părintele liberalismului românesc”, membru de onoare al Academiei Române.    
     Cu siguranţă, Ion C. Brătianu a fost personalitatea cea mai marcantă a vieţii politice din România în veacul al XIX-lea. Ilustru bărbat de stat, este considerat făuritorul României moderne. Este considerat „părintele liberalismului românesc”, deoarece prin eforturile sale a fost posibilă unificarea facţiunilor moderate şi radicale într-o singură formaţiune politică, Partidul Naţional Liberal, care a rămas principalul partid politic din ţara noastră până la instaurarea regimului comunist. De asemenea, a pus bazele valorilor şi principiilor liberale, pe care a încercat să le pună în practică în activitatea sa guvernamentală. Ion C. Brătianu a pus bazele unei adevărate „dinastii” în politica românească, căci descendenţii săi i-au continuat opera politică, dinastie care a „rivalizat” cu dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen în activitatea de construire a statului român modern şi unitar.  Ion C. Brătianu s-a stins din viaţă pe 4 mai 1891, la vârsta de 70 de ani. A lăsat în urmă un stat puternic , cu finanţe solide, un regat independent. A rămas în istoria românilor  prin statornicia în ceea ce priveşte sentimentului naţional: „Nu trăise decât pentru România şi pentru românism , fiind apostolul şi robul renaşterii României moderne căreia îi subordonase totul: avere, soţie, copii.

Bibliografie
- Apostol Stan, Ion C. Brătianu, un promotor al liberalismului în România, Editura Globus, Bucureşti, 1993

- Sabina Cantacuzino, Din viaţa familiei Ion C. Bratianu, volumul I, Editura Albatros, Bucureşti, 1993

- Istoria României în date, Editura Enciclopedică Română, Bucureşti, 1971

- Fotografie  Internet – Wikipedia
Georgeta Istrate



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu