Politica liberului schimb sau protecţionismul?
În anul 1875, România a încheiat cu Austro-Ungaria o convenţie economică pe o perioadă de zece ani. În baza acestui document, românii puteau să-şi plaseze produsele agricole pe piaţa austro-ungară, iar aceştia aduceau pe piaţa românească produse industriale, beneficiind de importante scutiri şi reduceri la taxele vamale. Industria noastră nu a putut rezista concurenţei mărfurilor austro-ungare , prin urmare un număr de întreprinderi au falimentat.Ramurile care au rezistat au fost morăritul şi industria alcoolului, deoarece au beneficiat de materie primă ieftină. Rezultatele convenţiei au fost dezastruoase pentru economia românească, generând un curent de opinii în rândul burgheziei. Era nevoie de măsuri economice protecţioniste, cu precădere în industrie. După ce politica economică a liberului schimb a dat greş, s-a constatat că singura soluţie pentru scoaterea ţării din inapoierea economică era industria. În anul 1886, cu totate protestele Austro-Ungariei, guvernul român a denunţat Convenţia.
Legea
tarifelor vamale
După obţinerea Independenţei ,
s-a creat cadrul necesar dezvoltării unei economii moderne .În acea
perioadă industria românească era lipsită de capital autohton , de cadre
tehnice bine calificate , de maşini şi materii prime, tehnologie modernă atât de necesară şi un cadru legislativ
adecvat. Prin urmare, statul începe să ducă o politică protecţionistă. Cadrul
legislativ a vizat mai ales dezvoltarea principalelor ramuri industriale:
industria alimentară, forestieră , petrolieră şi metalurgică. În anul 1886 este
elaborată o lege a tarifelor vamale, prin care industria românească era apărată prin tarifele vamale protecţioniste.
Acestei legi i s-a adăugat o alta , în anul 1887, adoptată de liberali , care acorda înlesniri , pe timp de 15 ani ,
celor care intenţionau să înfiinţeze întreprinderi mari. De
exemplu, o întreprindere cu un capital
de 50.000 lei şi având cel puţin 25 de lucrători primea din partea statului scutiri de impozite şi de taxe vamale la importul de maşini , reduceri de taxe în
transportul feroviar şi teren în
folosinţă gratuită pentru amplasarea
clădirii"
Politica liberală: „prin noi înşine”
La
început, progresul a fost destul de lent, din cauza faptului că autohtonii procurau greu capitalul necesar.Principiul
economic de bază era "prin noi
înşine", şi însemna adoptarea unor
măsuri protecţioniste prin majorarea tarifelor vamale, pentru a împiedica pătrunderea mărfurilor
străine în România. Aceste măsuri aveau drept scop încurajarea productiei agricole si industriale autohtone: Accentuând
o asemenea politică după Războiul independenţei , era animat – cum declara în
Cameră , la 28 februarie 1884 – de ideea de a-i convinge pe români că nu pot să
se hrănească , dar mai cu seamă să se îmbogăţească decât numai prin muncă ,
prin sudoarea frunţii , considerată principala sursă de acumulare a bogăţiei
naţionale. Prototipul social de care se simţea ataşat şi pe care voia să-l impună drept model
întregii societăţi era burghezul , adică omul care muncea, întreprindea,
acumula şi nu cheltuia decât din neapărată necesitate , în funcţie de nevoile
activităţii economice. El nu-şi permitea risipa şi luxul , cheltuieli
neproductive , printr-o asemenea mentalitate deosebindu-se fundamental de fosta
boierime , precum şi de descendenţii acesteia care se complăceau în starea de
rentieri. Ca şef de guvern îşi propunea deci să îndrepte atenţia
contemporanilor spre adevăratele surse ale prosperităţii publice , edictând
legi de stimulare a unor asemenea direcţii de activitate şi de reprimare a unor
afaceri parazitare.
Progrese economice
Libertatea
economică se transpunea în viaţă prin economie de piaţă, bazată pe încurajarea
iniţiativei private şi liberă concurenţă, precum şi pe respectarea proprietaţii private.
Pentru a sprijini dezvoltarea economică, comercială şi industrială a României,
în condiţiile în care ţara era înapoiată economic datorită învecinării cu
imperiile absolutiste multi-naţionale, liberalii susţineau intervenţia statului
în desfăşurarea proceselor economice. În
privinţa pătrunderii capitalului străin în economia românească sub forma unor
investiţii (împrumuturi acordate statului) pentru dezvoltarea unor ramuri
industriale, utilaje, specialişti, deţineri de acţiuni la firme sau bănci),
liberalii acceptau cooperarea cu capitalul străin, dar doreau ca acest lucru să
se facă sub formă de colaborare, nu de acaparare (nu doreau instituirea unei
dependenţe a economiei româneşti de investitorii occidentali). Şi în agricultură s-au observat unele progrese, în sensul au fost extinse suprafeţele cultivate şi s-a încercat o
modernizare a tehnicii, dar în ansamblu, tehnica rămâne rudimentară , iar
exploatarea pământului se făcea prin
sistemul învechit al arendăşiei şi avea
la bază învoielile agricole: „Spre a
ajunge la stimularea activităţii productive şi la creşterea bogăţiei naţionale
, combătea energic prejudecăţi ale contemporanilor, susţinând că sorgintea
avuţiei este munca, iar nu pământul.
Privirile lui critice mergeau spre agricultură , sursa principală de
subzistenţă şi de venituri”
Implicarea statului în procesul economic
Transporturile se modernizează , iar inventarea telefonului şi a
telegrafului au înlesnit mult tranzacţiile comerciale. Serviciul poştal a fost
organizat după modelul Occidentului . După 1874, România a intrat în Uniunea
Poştală Universală . Ca urmare, a
beneficiat de toate inovaţiile vremii: cărţi poştale, mandate, colete,
imprimate, abonamente la ziarele timpului, etc. Dacă primele linii de telegraf s-au introdus
încă din 1854, telefonia a pătruns în
1884, când s-a construit prima linie
între Direcţia Generală a Poştelor şi Telegrafelor şi Ministerul de Interne. Doctrina liberală „prin noi înşine”, a cărui promotor era Ion C.
Brătianu îşi propunea dezvoltarea
societăţii româneşti, prin valorificarea resurselor naţionale. În acelaşi timp nu
respingea total capitalul străin.Atâta timp cât între partenerii români şi
străini exista o relaţie de colaborare, aşa încât interesele ţării să nu fie
lezate, totul era în ordine. Ion Brătianu a avut o contribuţie esenţială în
modernizarea României şi a fost la înălţimea celor mai importanţ lideri
politici ai vremii sale. Ca să-şi pună aplicare ideile, Ion C. Brătianu a
implicat statul în procesul economic. Aşadar, statul trebuia să devină factorul
de coeziune şi de încurajare în toate sferele activităţii economice. Expresia
“prin noi înşine” devine pentru I.C.
Brătianu nu atât o formulare teoretică, ci
un îndreptar în formularea unor măsuri de impulsionare a creşterii
economice, atât de necesară în acele momente. El afirma , în data de 14 aprilie
1882, în Cameră, că doctrina sa economică ţinea cont de utilizarea
capitalurilor străine doar în cazuri excepţionale, într-un moment de “o mare
nevoie, dar şi atunci reglementată astfel încât să nu existe nici un
neajuns...” .
A trăi pentru România
Ion C. Brătianu (n. 2 iunie
1821, Piteşti - d. 4 mai 1891, Florica, judeţul Argeş), om politic, considerat a fi „părintele
liberalismului românesc”, membru de onoare al Academiei Române.
Cu siguranţă, Ion C.
Brătianu a fost personalitatea cea mai marcantă a vieţii politice din România
în veacul al XIX-lea. Ilustru bărbat de stat, este considerat făuritorul
României moderne. Este considerat „părintele liberalismului românesc”, deoarece
prin eforturile sale a fost posibilă unificarea facţiunilor moderate şi
radicale într-o singură formaţiune politică, Partidul Naţional Liberal, care a
rămas principalul partid politic din ţara noastră până la instaurarea regimului
comunist. De asemenea, a pus bazele valorilor şi principiilor liberale, pe care
a încercat să le pună în practică în activitatea sa guvernamentală. Ion C.
Brătianu a pus bazele unei adevărate „dinastii” în politica românească, căci
descendenţii săi i-au continuat opera politică, dinastie care a „rivalizat” cu
dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen în activitatea de construire a statului
român modern şi unitar. Ion C. Brătianu s-a stins din viaţă pe 4 mai 1891,
la vârsta de 70 de ani. A lăsat în urmă un stat puternic , cu finanţe solide,
un regat independent. A rămas în istoria românilor prin statornicia în ceea ce priveşte
sentimentului naţional: „Nu trăise decât pentru România şi pentru românism ,
fiind apostolul şi robul renaşterii României moderne căreia îi subordonase
totul: avere, soţie, copii.
Bibliografie
- Apostol Stan, Ion C. Brătianu, un promotor al
liberalismului în România, Editura Globus, Bucureşti, 1993
- Sabina Cantacuzino, Din viaţa familiei Ion C. Bratianu, volumul I, Editura Albatros, Bucureşti, 1993
- Istoria României în date, Editura Enciclopedică Română, Bucureşti, 1971
- Fotografie Internet – Wikipedia
Georgeta Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu