Clipa despărţirii era insuportabilă. Înainte ca el să plece, fetei i-a venit ideea de a-i poza mâinile. Ce bine că o să le aibă mereu cu ea!
De câte ori o să-i fie dor de ele, va privi fotografia şi-şi va imagina că sunt punţi care or s-o ajute să treacă peste apele lumii. Căci mâinile lui, pe care alţii le consideră banale, pentru ea, sunt viaţă. Îi place când mâinile lui îi ating uşor obrazul. Atunci, ea îşi pune repede mâna pe a lui, pentru a nu o mai lăsa să plece.
Dar ea iubeşte cel mai mult mâinile lui noaptea, când ele învaţă, în întuneric, să o descopere, să o imagineze, să o respire. În acea beznă divină, mâinile lui îi transformă clipele în eternitate, îi vindecă sufletul, inima, ochii, căci emană din ele o energie specială. Iubeşte la nebunie acele mâini, pentru că mângâierile lor i-au descoperit faptul că este femeie. Ce minune! Mângâierile mâinilor lui o hrănesc, atingerea lor îi transformă trupul în lumini scânteietoare.
Fiecare gest al ei cheamă mâinile lui, adoră să-i provoace dorinţa de a o atinge. Jocul ei este o suferinţă dulce, a cărei emoţie aşteaptă să se împlinească. Ea pândeşte fiecare gest al lui, nu-şi poate lua ochii de la mâinile acelea. Chiar şi când doarme le visează, le doreşte. Îi simte mângâierile în susurul apei, în adierea vântului, în răsăritul soarelui, în dorul ascuns din sufletul ei. Ea crede că, dacă mâinile lui nu ar mai fi, ar muri asfixiată în clipa trecută. Singura alternativă este a-i chema mâinile pentru a respira învierea ascunsă în mângâierile lor. Fără mâinile lui, ea nu poate să zboare, nu poate să existe...
Iubeşte cu patimă acele mâini, cu energia şi lumina lor vindecătoare, căci o fac să se simtă importantă, o trăiesc, îi dau o frumuseţe nepământeană. Mâinile acelea sunt aerul pe care ea îl respiră, sunt drogul care o duce pe înălţimile fericirii. Căci, pentru ea, mâinile lui înseamnă a trăi!
Georgeta Istrate
Superb!Nu cred că am mai citit vreodată o descriere a unor mâini...ale iubirii!Mulţumesc că mi-a fost dat să citesc aşa ceva! Cred că...la fel le-au simţit şi alţii, însă tu ai reuşit să aşezi în cuvinte nişte trăiri...atingerea aceea divină a unor degete magice...katia
RăspundețiȘtergereNu mi-am imaginat vreodata ca mainile pot fi sursa unui poem atat de frumos si atat de pasional. Oare, fericitul acesta este un Vrajitor de pe Terra sau... un Alien, venit din infinitele spatii siderale, la chemarea frumoasei si sensibilei pamantene? Frumoasa si neobisnuita poveste de dragoste ar fi ramas doar o idila oarecare, fara sensibilitatea si talentul tau artistic.(Daca ar depinde de mine,ti-as acorda cel mai important premiu pt.literatura). Felicitari!
RăspundețiȘtergereJerry
Te-am invidiat intotdeauna pentru talentul tau, dar azi mai mult decat oricand (si eu scriu poezie, si...o si public!?), si nu doar pentru frumusetea acestui poem ci si pentru mangaierile acestor maini indragostite ce te poarta in lumea fermecata a fericirii divine, la care eu doar visez (pana cand oare?). Daca te invidiez nu inseamna ca nu te plac: fii fericita, draga mea.
RăspundețiȘtergereG.D.
Daca despre maini ai scris atat de frumos , in atat de putine randuri...ma intreb : cum ai scrie despre doi ochi albastri.
RăspundețiȘtergereBR
Citindu-ti eseul acesta fascinant, am inteles ca mainile acestea divine, care mangaindu-te te zboara spre inaltul cerului, sunt si scutul tau de aparare. Ce fericita esti!
RăspundețiȘtergereMihala
Este cea mai frumoasa poveste de dragoste pe care am citit-o vreodata. Si e reala! nimeni n-ar putea descrie aceste senzatii paradisiace daca nu le-ar fi trait aievea. Daca doar atingerea mainilor lui iti transforma trupul in lumini scanteietoare, incerc sa-mi imaginez inimaginabilul, dar experientele mele de viata ratata nu ma ajuta sa vad minunea din viata ta. Ce pacat!
RăspundețiȘtergereDiana
Ai scris atât de frumos!
RăspundețiȘtergereMircea
La aterizarea noastra pe pamant, Dumnezeu ii daruieste fiecaruia ceva: tie ti-a daruit neasemuitul dar al scrisului, fericitului din fantastica ta povestire, mainile vrajite, dar mie nu mi-a daruit decat...ratarea. Drept ii? Oricum te felicit pt. frumusetea scrierilor tale.
RăspundețiȘtergereGelu
Credeam ca ti-ai abandonat blogul, dar ai revenit cu poveste de o frumusete tulburatoare: o poveste de dragoste unica, a carei frumusete ai pus-o in evidenta cu un talent si o sensibilitate neobisnuite. Te felicit si te mai astept.
RăspundețiȘtergereP.S.Am sa revin cu un comentariu la "Ce este dragostea"
Alinuta
Sunt medic si, nestiind sa scriu comentarii, am sa-ti pun...un diagnostic! Esti bolnava de un har divin generalizat (cu puseuri acute de genialitate), agravat de o fericire paradisiaca. Tratament: Dragoste, multa dragoste! Sub forma de pupaturi (scuze, picaturi),tablete, injectii, etc.
RăspundețiȘtergereCu dragoste, D.Lora
Diagnoza medicului, desi hazlie, este una dintre cele mai realiste caracterizari ale sensibilitatii si talentului tau. Felicitari doctore! Felicitari poetule!
RăspundețiȘtergereJerry
extraordinar extraordinar extraordinar
RăspundețiȘtergere