Ascultându-l pe părintele Ion Buga...

     

        A  fost o surpriză totală să-l găsesc pe preotul ortodox Ion Buga predicând...Şi când glasul lui a amuţit credincioşi, şi când zidurile acelei biserici vibrau în acelaşi timp cu fiecare inflexiune a vocii, şi când icoanele parcă tremurau la auzirea predicii, îmi simţeam bătăile inimii ca o sirenă asurzitoare în interiorul meu.Atunci m-am rezemat de un perete...Mi-am adus aminte că în rucsac aveam un reportofon şi un aparat de fotografiat.M-a observat, desigur.Ochiului lui de vultur nu avea cum să-i scape bliţul apartului. Mă privea aspru, aveam senzaţia că vrea să mă oprească, dar nu a făcut-o, decât poate cu privirea. Iar eu am spus că nu pot pierde aşa ceva! Continua să vorbească:  vulcanic... emoţionant...deşteptător...Avea ochii umezi, dar glasul  nu trăda nicun fel de slăbiciune. Stătea, poate, strâmb, dar vorbea drept.Şi dincolo de toate acestea, puteai să-i ghiceşti suferinţa de a fi oprit să-şi urmeze vocaţia.Cine? Cum? Când? Nici nu mai contează.Poate că aceasta îi era crucea pe care trebuia să şi-o ducă. 

“Ne-am vândut!”

“ Nu  s-a împlinit destinul vieţii! Omul a făcut exact invers decât i s-a recomandat. I s-a spus să nu se îngrijească de lucruri mărunte, nu pentru că ele nu sunt necesare. Biblia spune că, mai întâi, trebuie să cauţi Împărăţia lui Dumnezeu. Deci, din start se stabileşte o ierarhie pe care omul nu a respectat-o: crinii câmpului au rămas crini şi păsările cerului au rămas păsări, dar omul, care era deasupra tuturor, a ajuns zdreanţă...Ne putem compara cu un şoim? Avem noi ochiul lui? Ştiţi că şoimul poate să vadă de la câţiva  kilometri o gâză? Noi să avem o privire mai proastă?!  Păi, ce vedem noi? Noi le vedem pe toate confuze.De-aia începe evanghelia cu ochiul! E vorba de privirea ta asupra lucrurilor, e vorba de contemplarea în sensul dumnezeiesc... Dumnezeu a creat fiecare lucru cu un rost. În momentul în care lucrul respectiv şi-a ieşit din rostul lui şi din sensul cu care Dumnezeu l-a creat, el nu mai este ceea ce trebuie. Este Potrivnicul sau Afară! Când lumina din tine este întuneric, apare confuzia.E vorba de posesivitatea demonică.  Există, din  fericire, o gradaţie infinită a binelui... dar, din păcate, şi o degradaţie infinită a răului. Umanitatea de după Hristos s-a ocupat de lucruri omeneşti - de mâncare, băutură, îmbrăcăminte...într-un cuvânt civilizaţie.Şi într-adevăr, nu putem nega, s-a făcut civilizaţie!  Totuşi, omul nu a evoluat.De ce?  Crinul mai mult decât crin, nu poate fi.Pasărea cerului, mai mult decât pasăre nu poate fi. Şi nici omul nu poate fi altceva. Iubiţilor, pe om l-a făcut un Univers întreg. Pe înger, chiar dacă l-a făcut mai sus ,Dumnezeu  l-a făcut mai mic decât omul. Pe om l-a făcut totul. Tocmai aici stă şansa lui sau... neşansa. Infinite amândouă! Revenim…a făcut omul rău creând civilizaţie?  N-a făcut rău, dar tocmai aici este avertismentul Evangheliei. Dacă lumina din tine se face întuneric…Mântuitorul avertizează zicând: “ Ai grijă de lumina care este deja în tine, îngrijeşte-o, că altfel nu mai primeşti! Vine întunericul care este dincolo de Mine şi pe care îl poţi stăpâni numai dacă ai grijă de lumina pe care Eu am pus-o în tine...” Iarăşi ne întrebăm: a făcut rău umanitatea că s-a ocupat de  mâncare şi de băutură ? Păi, nu s-a ocupat de mâncare şi de băutură în scopul în care le-a lăsat Dumnezeu! Pentru ce a făcut Dumnezeu Raiul? Pentru împărtăşanie, iubiţilor!(tare si acut). Iată cum lumina s-a transformat în întuneric în clipa în care acele bunătăţi nesfârşite, mărunte ,dar destule,  s-au transformat în idealuri! Nu s-a mâncat pentru a trăi, ci s-a trăit pentru a mânca.  Nu există alt vis mai mare decât mâncarea , băutura, destrăbălarea...N-am căzut noi sub aceste lucruri mărunte ? Am căzut !Mântuitorul avertizează : RĂMÂI  DEASUPRA ! Mâncaţi la nivelul păsării care, iată, nu şi-a vândut statutul ei de pasăre şi şoimul adevărat nu s-a făcut curcan. (imperativ, apoi trist) - noi ne-am vândut !

“Nu faceţi lumina din voi întuneric!”

  Nu este lumina cea mai frumoasă transformată în întuneric ? Este! Mâncarea este un act sfânt. A mânca şi a fi în viaţă sunt sinonime. Ştiţi cum mâncau bătrânii sfinţi? Aţi văzut vreodată un bătrân sfânt ţinând în mână cănuţa de lut cu apă? Ca pe Sfântul Potir o ţine! Şi nu o duce la gură până nu-i face cruce de trei ori. Şi nu bea ca boul, o degustă, pentru că este băutura Lui Dumnezeu. Murim îngrozitor de urât, putrezim mult înainte de a muri...Eu am văzut bătrâni care luau pâinea ca pe un copil,o întorceau pe dos şi, cu cuţitul cu care urmau s-o taie, făceau de trei ori cruce. Ei săvârşeau Liturghie acolo! Deci, nu ne interzice Dumnezeu să mâncăm şi să bem, dar să fim deasupra acestora, să fim mai mari...Să fim dumnezei deasupra unor lucruri binecuvântate , binecuvântându-le şi consumându-le, ca pe euharistie.Această rânduială o stabileşte Evanghelia! Dacă noi făceam aceste lucruri în duhul şi în lumina din noi, şi le ridicam pe toate la nivelul Liturghiei, gândiţi-vă ce ar fi fost Liturghia. Infinit mai sus. Nu numai că nu facem Liturghia la nivelul ei, am coborât-o şi pe ea ...Câţi pricep acum ce este o Liturghie şi câţi ne folosim de ea?  Şi dacă ne-am folosi o singură dată,  n-am mai fi pe pământ, iubiţii mei!  De-aia Mântuitorul spune să nu răsturnaţi lucrurile. Nu faceţi lumina din voi întuneric! Că pe urmă va veni întunericul  cu adevărat. Recunoaşteţi că astăzi  întreaga creştinătate este un păgânism feroce, mult mai murdar decât păgânismul de până la Hristos! Iată unde am ajuns! Am coborât din treaptă în treaptă după materie şi-am ajuns mult sub ea!  În loc să urcăm pe treptele materiei  şi s-o luminăm noi pe ea, ne-a întunecat ea pe noi! Împărăţia lui Dumnezeu nu începe într-o altă lume .Nu este decât o singură LUME. Aţi citit pe undeva că a făcut Dumnezeu două lumi?... Avem case frumoase, maşini, dar să le privim cu ochiul lui Dumnezeu, cu ochiul lui Iisus, şi atunci se luminează totul. Ne întrebăm mereu de ce om fi trişti având totuşi mult mai mult decât păsările cerului , mult mai mult decât crinii câmpului...Apropo, aţi văzut vreun crin trist? Eu nu am văzut .Măcar atâta să fim şi noi. Să fim puţin mai atenţi şi cu Evanghelia, şi cu pâinea noastră cea de toate zilele pe masă, şi cu cănuţa de apă bună... Nu există lucru mai necesar pe lume decât înţelegerea corectă a mesajului Lui Hristos. Lumea de astăzi nu ar fi fost împărăţia întunericului în care într-adevăr ne scăldăm, ci ar fi fost lumea împărăţiei divine, în care ne-am fi simţit dumnezeieşte de frumos. Totuşi, am credinţa că Dumnezeu, ne va duce tot acolo...”

           Georgeta Istrate