”Deși format în strictețea arcademismului, Aman nu a rămas indiferent față de curentele europene din epocă. A abordat toate genurile picturii de șevalet, dar realizările din domeniul scenei de gen, pictură desconsiderată de academiști, au deschis calea reevaluării esteticii sale în pictura românească din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Inspirate în cea mai mare parte din viața protipendadei bucureștene căreia îi aparținea și Aman, scenele de gen pictate de el constituie în prezent și surse documentare pentru viața societății românești de acum mai bie de un veac.
Aspectele din Sinaia, loc predilect de vacanță al înaltei societăți, mai ales după inaugurarea castelului regal Peleș în 1883, apar reprezentate în mai multe lucrări. Aceasta se impune prin anvergura organizării compoziționale : planurilor apropiate, populate cu personaje elegante, reprezentate în atitudini firești, le urmează peisajul ce se închide cu vederea munților Bucegi și a mănăstirii Sinaia. Cele două registre de interes - scena de gen, plină de putere de convingere, și peisajul tratat minuțios - își au fiecare propria existență, cu un regim liministic diferit ”.
Ghid MNAR 1999, Text: Dana Herbay, pagina 78.
Theodor Aman (1831-1891), ulei pe pânză, 45×67 cm, semnat și datat dreapta jos cu brun :Th. Aman 1888, inv, 1958
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu