Antonello Da Messina (Antonello Di Giovani Degli Antoni) (către 1430-1479), ulei pe lemn 39,4×23 cm.
” Derivată din formula compozițională a crucificarilor flamande, arhitectura imaginii exprimă siguranță și rafinament : longitudinala netă a crucii împarte tranșant spațiul în zone egale stânga-dreapta, dar nu perfect simetrice, iar felul în care este gândit raportul cer-pământ dovedește în mod evident căutarea proporției de aur. Savant dirijată prin articularea elementelor scenei, o stare de emoție împinsă până la patos conferă imaginii expresivitate. Siluetele zbuciumate și intens colorate ale personajelor - Sf. Ioan Evanghelistul și Mariile plângând - par a descrie traseul unei mișcări en lacet, ca într-un dans funebru. Corpul cabrat al lui Barabas, tâlharul necredincios figurat în dreapta, exprimă tensiune și crispare. În schimb, calmul și pacea peisajului acvatic din fundal - Golful Messinei - realizează trecerea spre împăcarea și liniștea supremă ce se degajă din figura lui Iisus răstignit, proiectată pe infinitul bolții cerești.
Asimilată de unii cercetători, datorită dimensiunilor ei, cu o icoană de gonfalone sicilian, lucrarea este considerată ca operă de tinerețe a maestrului messinez, realizată probabil în intervalul 1450-1455. Răstignirea de la București precede astfel cele două picturi omonime de la Anvers și Londra” (text scris de Ioana Beldiman)
Sursa text și fotografii: Ghid MNAR 1999
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu